Ana Rapcea cu Planuri de evadare...

POEZIA Poezia te trezește noaptea din somn, Te oprește în stradă să-ți șoptească ceva, Te întoarce în timp Și te scoate din timp. Poezia nu este cuvânt, Nici idee, Nici sentiment. Ea le precede pe toate, E o febră a căutării, Și a negăsirii, A negării și afirmării Concomitent. Tu, cel ales, Ești și primul abandonat, De aceea ți se spune Poet.   ŞABLON Greşeşti mult şi concentrat în tinereţe. La maturitate le regreţi, greşelile, dar încerci să te consolezi cu gândul că măcar copiii ţi-i vei înţelege atunci când vor ajunge şi ei la vârsta aceea nefastă, sau că vei reuşi cumva să-i fereşti de regrete. Pe urmă, când istoria se repetă, identică în datele ei esenţiale, îţi dai seama că nu-i înţelegi, că nu poţi să-i ajuţi şi nici să-i fereşti, doar stratul de zgură din inimă se îngroaşă, iar vechile cu noile greşeli se suprapun ca un şablon imuabil pentru ceea ce, mai simplu, numim viaţă.   PEREŢII Ai ridicat mulţi pereţi la viaţa ta, Ca sa ai de ce da cu capul, Ca sa ai cu cine lupta, Cu cine vorbi, De ce sa te sprijini si ce sa dărâmi La ore apocaliptice. Se împacă bine pereţii cu hergheliile tale De cai verzi. Pusa la zid, faci planuri de evadare Ştiind bine ca nu vei mai reuşi. Într-un târziu, capitulezi, Te lipeşti de perete Si-i simţi cu toate oasele răceala – Se cheamă ca-ti tragi sufletul. ASTA E Decât să vorbești singură, mai bine să taci cu cineva, mi-a zis Îngerul înainte de somn, purtându-mi pe dinainte o oglindă: – Pe cine vezi? Pe cine vezi alături de tine? Când i-am spus, a spart oglinda și-a izbucnit în plâns… Acum iar vorbesc singură, Îngerul și-a acoperit fața cu-aripile, Doamne-Doamne s-a supărat pe noi amândoi. POEM Sunt mâini în care Până şi pietrele Se transformă în flori.   PARANTEZĂ ÎN ALB (Săptămâna trecută, în vis, vopseam ouă pentru Paşti Împreună cu tine, mamă, si erai bucuroasă, Lumina feţei tale, cea din vis, mi-a făcut lumina şi-n casă. Totul era numai floare si vânt – Bucurie in cer, pe pământ si sub pământ. Ieri, adormind, m-am trezit într-un amfiteatru plin de copii, Veniseră, parcă, să le recit poezii… Începusem ceva să le spun, când te-am zărit ieşind si după tine am alergat, Dar nu te-am mai ajuns – te îndepărtai cu pas măsurat, Iar al meu, mamă, era mărunt, repezit si împiedicat. Alergam pe drumul de la...

Critica criticii previzibile...

Scriitorii din Republica Moldova se împart, fără vreo abatere, în două categorii net opuse: în scriitori care îi plac lui Mircea V. Ciobanu și în scriitori care nu-i plac lui Mircea V. Ciobanu. E aproape ca în bancul cu baciul care are în stâna sa oi albe și oi negre, cu diferența că cele albe îi sunt dragi, iar cele negre nu-i plac baciului, nu-i plac și basta! Aşa-i sensibilitatea stăpânului, acesta e canonul criticului şi n-ai ce face! Cunoașterea faptului te eliberează însă de un efort în plus. Dacă ai altă treabă, nu te obosi să-i citești recomandările, cronicile, prezentările de carte, or, vorba ceea: spune-mi despre ce autor va scrie Mircea V. Ciobanu și eu îți voi spune ce anume va scrie. Previzibilitatea caracterizează inexorabil această critică. Pentru scriitorii agreabili propriilor sale umori, criticul-previzibil are, în mod constant, doar calificative la superlativ, enunțate fie pe o tonalitate solemnă și gravă, într-un limbaj betonat-monumental, întâlnit și în compunerile școlarilor aprinşi de entuziasm: „poetă de prim-plan în literatura română contemporană”, „poet remarcabil”, „carte excepțională… cu poeme antologice”, „volum absolut remarcabil”, „surpriză a anului”, „scriitorul absolut”, „o voce distinctă”, „scriitor total”, „din categoria rarisimelor” etc., fie pe una afectuos-paternă, ca în familie: „naturalețe acaparatoare”, „emoționant și talentat”, „performanțe artistice năucitoare”, „s-a şi produs minunea”, „poetă de o sensibilitate și o inteligență aparte”, „poetă care își anulează în fiecare zi succesele anterioare, pentru a-și construi, tot mai sigur, următoarele cărți, talentul nativ suprapunându-se pe o inteligență distinctă” etc. Comentariul operei norocosului este însoţit de un aparat analitic „de elită”, măsurătorul nefiind de oriunde, ci neapărat din spaţiul unor teorii de anvergură mondială, astfel încât, spre exemplu, alesul se poate pomeni posesorul unui, nici mai mult, nici mai puţin, „discurs care tinde spre barthesianul «gradul zero al scriiturii»”. Criticul-previzibil poate emite judecăți tari de tipul „o critică de formație enciclopedică” pe marginea unui eseu de nicio sută de pagini al unei debutante și poate ironiza pe seama gradului academic de doctor habilitat în filologie și a titlului de profesor universitar al unui critic consacrat doar pentru că acesta nu prezintă pentru el interes în economia afilierilor de grup. Până la urmă, te poţi preface că nu vezi păcatele acestea, dar, culmea, criticul-previzibil are grijă să nu fie uitat şi, ca un monopolist sadea, acuză şi amendează în mod repetat şi de oriunde are ocazia lipsa anume a acestor „judecăți de valoare” în prezentările altor critici. Dincolo însă de suavităţile şarmante şi apropourile...

Vitalie Vovc, Chiromantice

 Crapul în trei solzi                                              Tatălui meu, Andrei Într-o zi, cu soare ziua Vom merge la peşte La pescuit crapi În trei solzi crapii Vom prinde cel mai mare peşte În cele mai limpezi ape Cu gura cât pumnul Cu capul cât nimbul Cu solzii ca aurul pentru Hades Cu ochii ca argintul pentru Iuda Într-o zi, ca o icoană ziua Vom merge peste cele mai limpezi ape Vom prinde cel mai mare peşte Cu gura cât cerul Cu icre cât stele Cu ochiul cât luna Şi-am să-l apuc de urechi Şi-am să-l sărut pe gură Şi-are să mă-nghită Ca pe Iona Ca pe macucul stors de mir Într-o zi, e scrisă ziua Vom prinde un crap în trei solzi Ca sfânta treime Într-o zi, liturgică zi În numele tatălui Şi-a fiului Şi-a sfântului peşte Amen (28/04/2011)   Confesiunea mânerului de uşă  Sunt depozitarul amprentelor efemere balansate metodic şi fatidic pe balamale. Liniile vieţii palmelor voastre s-au împletit într-o funie bună de spânzurat Destinul. Predestinaţia-mi chiromantică Îmi reduce existenţa la statutul placid şi beat de Profet. Şi iată ce am a vă spune: Există două realităţi distincte: Înăuntru și în afară. Atât! Restul nu sunt decât invenţii Ale minţilor voastre febrile. Totul depinde de locul Unde pune EL uşa (03/11/2011)    Mărţisor Sânge pe zăpadă… Oare fără sânge nu vine nicio primăvară? S-a vărsat atâta sânge peste zăpezile noastre Încât ar trebui să răsară doar iarbă roşie Şi să înflorească merii în roşu Şi să se coacă cireşe negre din flori roşii… S-a vărsat atâta sânge peste zăpezile noastre Dar – iată – ele nici gând să se topească Ori nu a fost destul de fierbinte ? S-a vărsat atâta sânge peste zăpezile noastre Ah, acest proiect de împrimăvărare a siberiilor Dar – iată – siberiile noastre îngheaţă din nou Şi bat recorduri de temperaturi sub nivelul zero… Am să-ti dau un marţişor astăzi Şi am să ţi-l înfig cu un ac drept în inimă Şi am să iau un ac mare, din acele cu care se cos sacii Din acei saci în care se cos morţii Din acei morţi despre care nu se ştie nimic Şi am să-l înfig cu inimă, cât mai adânc, mai adânc Să ţâşnească sânge peste zăpezile noastre Să se topească odată! mama lor de zăpezi ! Oare fără sânge nu vine nicio...

Galina Aniţoi: „Viaţa mea – o matrioşkă burduşită cu amintiri”...

Matrioşka Din cenuşa anilor ce se-adună morman la un capăt de drum dezgrop amintiri una câte una amintiri plângând amintiri sângerânde amintiri încremenite de durere amintiri chiuind de bucurie încerc să le pun una în alta o amintire mică în una mare o amintire mare în una şi mai mare amintire în amintire amintire în amintire – o matrioşkă burduşită cu amintiri viaţa mea…    Fuga spre mine însămi Fără pauze fuga spre mine însămi nu simt nici foame nici sete nici oboseală mă grăbesc să ajung în cât mai adâncul meu în cât mai întunericul a ceea ce sunt să-mi întorc sufletul pe dos să-l scutur de frici îndoială şi griji să-i confisc măştile ce şi le pune în fiecare zi alta să-i sec izvorul de furtuni în paharul cu apă să tranchilizez fiara ce-l sălăşluieşte s-o trimit cu un circ ambulant fără capăt drumul spre mine însămi    Adio, Tată I Durerea – şarpe încolăcit pe trupul inimii golul… mai adânc decât gura genunii II moartea hoaţă de suflete (dragi) infractor cu drepturi nescrise şi infinite de libertate… III te-ai mutat sub o cruce şi taci mormântul tău Tată rana deschisă a familiei… IV atât de mult ca acum de când eşti prunc la sânul morții nu te-am iubit niciodată Tată şi-atât de mult ca acum de când ți-e drumeția fără întoarcere nu te-am aşteptat niciodată Tată…   Aceiaşi viermi Înainte de Sfintele Paşti facem curăţenie văruim copaci prispe borduri măturăm curţi trotuare spălăm geamuri şi draperii scuturăm păretare batem covoare punem la dospit pâinea şi cozonacii aluatul creşte invers proporţional cu sufletele noastre care indiferent de anotimp şi sărbătoare hrănesc mereu aceiaşi viermi capra vecinului şi paiul din ochiul celuilalt   Salahorie Cea mai grea zidire – edificiul propriului Sine   Peisaj Soarele la apus – ochiul lui Dumnezeu consternat de zbuciumul necunten al lumii   Calamitate Într-un acces de nebunie primăvara şi-a schilodit propriii copii – copacii şi florile întâia oară am simțit zăpada având gust şi miros de...

Rodica Gotca. Intertext cu Emil Brumaru...

Decupaj ( intertext cu Emil Brumaru) „Cu un foarfece galben tăind toporașii crescuți în sandalele” tale de piele, Alergam, despletind de orașe Rădăcinile mele cu frunze rebele. Te-am lăsat să ghicești în potcoave Și în focuri cu gura de seră, Să îmi torni multe bancuri și snoave Înfășate în foi de Kundera Să te spargi între tâmplele mele Cum se sparge un vis între coapse Și să-mi guști carnea nopții sub piele Cu fisura tălpilor arse. Alergam despletită de bice, Hărțuind discul lunii de foc. „Stăpâneam prea adânce ibrice” Ce în clocot fierbeau al tău soc. Azi mă vezi cum conjug în tavane, Într-un lemn cariat la mănunchi. Tragi un fum din trecute havane Și mă-ndemni să iau loc pe genunchi. Eu m-așez, șifonând toporașii Ce îmi bat, ciocane în vene, Tai, cu foarfece, galben, orașe Și sandale de care m-aș teme.   Decalog în crez latin Alungi printre şuvițele roşii Tagme de aiezi timpurii, În cărni se-nfioară strămoşii Şi vinul tresare în vii. Din bolți se deschid apostroafe Şi cad intertexte în mine, Zâmbeşti cu-n buchet de garoafe Sub unghii stelare latine. Mă iartă de rob ți-s acuma Şi-n slujba mea tainic te țin, Mă spală de gânduri cu spuma Tăcutului laic venin. Botează-mă şi mă cunună, În crezul crestat printre cruci, Şi pulberea mea o adună Din seva-ngropată sub nuci.   Portret de familie Sub cozorocul vechilor șăpci ale bunelului Ion, În cutia unde-și ținea bisturiul și ața sterilă; Sub a treia vertebră din stânga a bunicii Fevronia, În bătăturile palmelor ei fine, Între degetele noduroase și veșnic imaculate, Sub litera latină care-i fără glas în ochii bunicii Fevronia, ZLipită ca o muscă de filele cărților „ce fac rău vederii”, Trecând prin vene scurtcircuitul tastelor de laptop; În fașa dezlegată de nori, odată lărgită pentru doi și pusă, proaspăt îndoliată, înaintea mea; Între pupila și lentila mamei mele Valentina, La rădăcinile spinilor din coroana-i de mamă, Dându-mă huța pe cordonul ombelical; Pe scaunul înșurubat, de tata Grigore, într-un picior X, La o palmă distanță de masa de scris Rectificând, la curea, caligrafia punctualității. Mă dezbin în două fluvii, Trag cu dinții acul unei broderii ce va absorbi lacrimile și râsetele copiilor mei David și Daniel. N-am vrut să mor ci am vrut să nasc, Exact de strașnic cum am vrut să mă nasc. Când eram sigură de geopolitica din ADN strigam lozinca și arătam la buricul pământului. Azi îmi cânt refrenul, cu fața la un perete.  ...

Metaliteratura.net cu un scriitor pe săptămână: Claudia Ioviţă...

  Anunț! se vând aripi. purtate de câteva ori într-o perioadă incertă. presărate cu particule din al nouălea cer. arse puțin la margini din cauza tumultului. încă în stare bună. Urgent!   am visat uitarea purta amintirea unui copil. era un gol constant ca o ceață densă de toamnă. încercam să-i pășesc pe urme, să răscolesc în cele mai ascunse unghiuri ale memoriei. era ceață tot ce era. doar o frică constantă de gol, de important, de uitare. am visat un copil al drumurilor și al apelor. am pornit cu el, am ajuns cu mine. dup-atâta timp aștept să-mi dea vreun semn, copilul, din frica uitării, ce-mi bate în piept ca într-o ușă veche a unui Chișinău uitat. el e acolo. eu sunt aici. uitarea mea are mâinile unui copil care mă cheamă să privesc în oglindă.   nu mai am ochi să (te) văd în locul lor am săpat două găuri albastre, două furtuni, încercând să găsesc originea ochiului, albastrului, lui. ochii mei și-au abandonat casa și au pornit în căutarea unui liman unde să-și tragă răsuflarea din priviri. mă-ntreb doar, dac-au luat-o pe același drum sau în direcții diferite ca să decid pe care din ei să-l caut primul: pe cel stâng, care privea spre pământ? sau pe cel drept, care se oglindea în cer? mă tot gândesc, cu găurile orbitelor goale, poate-i găsesc pe-un vârf de munte unde pământul și cerul îi împacă și unde golul miroase a vreme bună și a spice de grâu mărunțite pe șinele unui tren.   din degetele mele cresc flori iar brațele mi se împletesc în timp ce le caută pe ale tale și în mișcarea timpului, mă transform într-un copac al vieții cu tainele străbunilor în rădăcini vezi-mi mugurii ce-și așteaptă primăvara. cum, nu simți? eu cresc în tine și te cuprind pe dinăuntru. și, parafrazându-l pe stănescu, eu locuiesc în trupul tău cu chirie.   nălucire îmi scald degetul mic în apele tale, iar degetul mare în țărmurile mele… mă-nghite vâltoarea adâncului până când, cuprinsă de flăcări ard pe pământ în nălucirile mele c-ai fi apă și eu sol. deparcă m-ai răcori în tine. tu ești foc, iar eu țărână plină de riduri.  ...

Nici literatura poliţistă nu se simte prea bine în România...

Autor: Felix Nicolau Dat fiind că civilizaţia românească se află într-un decalaj faţă de cea Occidentală (ceea ce nu-i neapărat rău) şi primele scrieri poliţiste au avut un substrat rural (Baltagul, de M. Sadoveanu). Dar tot în perioada interbelică Rebreanu a produs Amândoi, scriere cu acţiune amplasată într-un mediu perfect urban. Puţin deasupra Balcanilor fiind, într-un spaţiu de multiple influenţe, crime-ul românesc a fost întotdeauna mixat cu metaforic si fantastic. Inclusiv Mircea Eliade a avut scrieri integrabile în acest tipar. Mărgărita Miller Verghy a publicat în 1946, la 82 de ani, romanul Prinţesa în crinolină care a influenţat nenumărate scriitoare în debutul opresiunii comuniste. Mateiu Caragiale a tipărit în 1930 povestirea detectivistică Sub pecetea tainei. Aşa cum se poate deduce din titlu, era vorba despre un mystery old-fashioned de o eleganţă ancien régime. În timpul dictaturii comuniste, literatura poliţistă şi detectivistică era o specie amfibie, trebuind mai curând să se pitească decât să lanseze ipoteze curajoase. În socialismul multilateral dezvoltat (căci la comunism nu s-a ajuns niciodată), infractorii şi criminalii erau anihilaţi urgent şi expuşi apoi oprobriului public. Toată mişcarea ţinea de propaganda succesului ideologic, deci literaturii nu-i rămâneau decât firmituri. Mai era apoi un concurs între Securitate şi Serviciile secrete capitaliste. Fireşte, după niscaiva complicaţii, întotdeauna ieşeau victorioase serviciile româneşti şi ruseşti. Dintre autorii acestei perioade dificile trebuie remarcaţi Horia Tecuceanu (cu nouăsprezece romane ce propun un protagonist de cursă lungă, vezi Căpitanul Apostolescu şi inamicul public) şi Haralamb Zincă (Pe urmele agentului B-39). Tradiţia românească a genului este debitoare policier-ului francez, deşi o scriitoare care a dominat multă vreme detectivistica a fost Rodica Ojog-Braşoveanu, puternic influenţată de Agatha Christie. Chiar şi o maestră actuală a genului, Lucia Verona, are un roman, Crimă în centrul vechi, în care unul dintre personaje deţine o variantă neaoşă a hiperonimului: Agata Cristea. După Revoluţia din ’89, toate genurile aşa-zis „minore” au explodat şi au cucerit piaţa, deşi nu cu acelaşi succes ca în Occident. Cultura română suferă de un complex de inferioritate care, fireşte, se manifestă ca un complex de superioritate. Aşa se face că mainstream-ul rezistă competiţiei. Fenomenul ar fi unul onorant, dacă nu ar fi vorba mai ales despre snobi care cumpără mult, citesc puţin şi înţeleg şi mai puţin… Un autor de crime interesant este George Arion, vicepreşedintele Clubului Scriitorilor Români de Crime, care încă din 1983, în romanul Atac în bibliotecă, introdusese un detectiv chandlerian în literatura română. Dintre autorii reprezentativi ai momentului ar fi de remarcat...

Un dor neostoit de a vorbi cu Sufletul...

Autor: Dumitru APETRI Astfel îşi determină trăirile sale poetice Galina Aniţoi în placheta de debut În Univers e primăvară (Chişinău, CEP USM, 2016, 46 p.), pe care o dedică memoriei tatălui ei Ion. Spre deosebire de unii debutanţi, cărora se întâmplă să li se pară că veritabila artă poetică începe de la ei, autoarea, chiar prin denumirea  Abia încep…, aleasă pentru primul compartiment, îi sugerează cititorului că e conştientă de „idealitatea limbajului poetic” (G. Gadamer), în care îşi face actualmente apariţia. Până a ieşi în public cu florilegiul recent, semnatara plachetei a publicat o monografie ştiinţifică în baza tezei de doctorat, dar a fost prezentă şi cu versuri în reviste şi în trei antologii ce întrunesc creaţii literare ale tinerelor condeie. În Autoportret autoarea zice: Sunt şuviţa de apă / ce străbate cu greu prin pustiu, altfel spus: potrivirea cuvintelor e o artă subtilă, specifică, greu de îmblânzit şi practicat. Cu toate acestea, ea se vrea cu tot dinadinsul ocnaş anume în acest Templu: Vreau prin Cuvânt să logodesc / O stea cu-n fir de iarbă. / În toate să mă risipesc / Şi din Cuvânt să-mi fac / Averea-ntreagă (Mă simt Cuvânt în toate). Se întâmplă ca plachetele de debut în poezie să alunece uneori în sentimentalism, expresii prolixe, să adopte unduiri lacrimogene. Volumul de faţă a fost ferit de atare glisări. Sunt revelatoare în acest sens titlurile  Răvaş de adio, Constatare, Presupunere, Mi-ai furat…, Eroare gramaticală, Deşi nu ştiu, Prometeică, Quo vadis?, Suflete ferecate şi altele. Impresia dominantă, pe care o produce noua apariţie, este următoarea: îmbinare armonioasă a filonului liric cu meditaţia colorată emotiv. Eul liric (aici coincidenţă deplină cu autorul) nu se complace în stări de euforie, el se vrea participant laborios la actul nobil de sporire a binelui, a luminii şi a armoniei:  Aş vrea să fiu ninsoare – / multă, densă, / s-absorb tot cenuşiul de pe Terra, / în necuprinsul lumii / să se simtă / doar respiraţia lui Dumnezeu / intensă // Aş vrea să ning / cumplit, apocaliptic, / să-nec durerea toată în zăpadă, / apoi din ceruri, / ne-ncepute, / Iubire şi Lumină să las / peste pământ să cadă… (Să fiu ninsoare). Paleta de sentimente şi meditaţii logodite cu emoţia e bogată în ipostaze: dialoguri sincere cu un prieten imaginar, invocarea chipului scump al strămoşilor, contopirea trăirii materne cu cea a copilaşilor proprii, lacrima ca oglindă a sufletului, superficialitatea în simţire, cazuri regretabile de poluare a sufletelor, cenuşiul de...
Articole recente din Texte la zi
Articole recente din Interviuri