Autori basarabeni în volume de proză scurtă publicate în Italia...

Autor: Ecaterina Deleu  „Nu uita nimic! Memoria ta trebuie să fie tare ca focul de iarnă şi cristalină ca sarea care topeşte zăpada”. Alketa Vako, cartea Briciole (rom. Firimituri), Besa Editrice, 2016 Daniella Finocchi este coordonatoarea unui proiect literar inedit dedicat femeilor imigrate şi desfăşurat de-a lungul a mai bine de 12 ani în Italia. Mai multe femei originare din Republica Moldova au fost  incluse în Banca Dati BASILI / Banca Dati Scrittori Immigrati in Lingua Italiana [1]. Participarea imigranţilor la (re)crearea literaturii contemporane a fost semnalată şi apreciată de Armando Gnisci, cercetător al literaturii comparate, fondator al Băncii de Date BASILI şi al Revistei italiene de literatură comparată (it. Rivista italiana di letteratura comparata), profesor la Universitatea Sapienza din Roma [2]. Este vorba de un concurs literar dedicat femeilor imigrate în Italia, care vorbeşte despre integrare / literatură / istorii de migraţie. Volumul „Lingua madre Duemila diciassette: Racconti di donne straniere in Italia” [3] este coordonat de Daniella Finocchi şi a fost publicat de Editura SEB27, în urma desfăşurării concursului literar naţional „Lingua madre 2017”. Prima ediţie a concursului literar a avut loc în 2005, la iniţiativa Danielei Finocchi. Este un proiect sprijinit de Regiunea Torino, de Salonul Internaţional de Carte din Torino, de Fundaţia pentru carte, muzică şi cultură din Torino, sub patronajul Ministerului Culturii al Italiei. În ultimii ani, spectrul femeilor participante s-a lărgit tot mai mult, alături de femeile imigrate participând elevi şi studenţi, precum şi femei aflate în detenţie, dar şi membre ale asociaţiilor de migranţi. O secţiune aparte este dedicată femeilor italiene care vor să povestească istorii despre femei imigrate. În volumul din 2017 au fost incluse textele a trei autoare originare din Republica Moldova: Sabrina Roibu, elevă, cu povestirea „Caro Jack” (rom. Dragă Jack); Olga Ciocan, cu povestirea „Profumi gastronomici” (rom. Arome gastronomice); Viorica Ungureanu, cu povestirea „Da quando sono ombra” (rom. De când sunt o umbră). Una din autoare, Anna Belozorovich, scrie: „Să-ţi canalizezi propria voce într-un text scris înseamnă să-ţi amplifici propria voce; şi să dispară, în acelaşi timp. …Să vezi propriul text publicat – e un instrument de legitimare şi mărturiseşte intrarea în spaţiul de incluziune”. În opinia Daniellei Finocchi, să te „povesteşti” este modul cel mai bun de a te interoga asupra propriei identităţi, pentru a înţelege direcţia propriei aventuri existenţiale. „La baza „scrierii de sine” a femeilor nu e atât nevoia universală de a comunica propriile amintiri, ca să lase o urmă care să treacă dincolo de timpul...

Mihai Eminescu – portret în oglinda timpului...

autor:  Lidia Carmen Pircă  Nu credeam să-nvăț a muri vreodată …     Odă (în metru antic)  Este confesiunea poetului – ființă – supusă vremelniciei, dar Mihai Eminescu nu este ființa, este Geniul care ne mângâie efemeritatea întru veșnicie! 15 Ianuarie este în mod nemijlocit legat de numele lui Mihai Eminescu, este Ziua Culturii Naționale pentru că poporul român se naște cu Eminescu și trăiește întru Eminescu, veșnic actualizat pentru a nu se pierde în cețurile mitului. Ne întrebăm cât mai este astăzi citit Eminescu, sau mai bine zis, înțeles, pentru că decriptarea sensurilor lexemelor este echivalentă cu descifrarea codului care facilitează intrarea în absolutul cunoașterii, al esenței divine care se revelează doar celor inițiați, reprezentanți hierofanici. Eminescu este astfel, un destin, devenind, spre bucuria spiritelor înclinate spre întrebare, o permanentă şi inepuizabilă resursă vitală de liniștire prin poezie, de contempare prin reflectare, de înnobilare prin spiritualizare, o călătorie spre interior în căutarea adevărului pur. Atitudinea ontică se reflectă în oglinda timpului, care de-a lungul secolelor conturează metamorfoze eminesciane. Tributar romantismului, ființa poetică și imaginarul artistic devin structurile arhetipale ale macrocosmosului, ale Universului cu care se contopește în magma inspiratoare, alunecând în civilizațiile Antichității, ale Evului Mediu, ale filosofiei idealiste germane, în vederea armonizării sinelui cu sine și cu divinitatea. Pendulând între extreme “Vesel și trist; comunicativ și ursuz; blând și aspru”, după cum îl vedea I.L. Caragiale, Eminescu șochează prin portretul său fizic/spiritual chiar și pe contemporani, dar lasă în memoria posterității chipul geniului romantic bituitor în lupta cu Timpul. Mihai Eminescu este expresia naționalismului românesc. Lirica sa reflectă patriotismul care pune în balanță trecutul și prezentul, prin entuziasmul specific, încărcat de vibrație expresivă, însă publicistica exprimă atitudinea critică, revoltată. Concepția poetică privind dragostea de țară îmbracă haina satirei (Scrisoarea III) sau plânsul neamului din Țara Moldovei (Doina). În graba nostră de a pătrunde și de a asimila sintetic lirica marelui poet, să oprim clipa cea repede ce ni s-a dat și după modelul „lecturii” holografice, prin care întregul se oglindeşte în fiecare parte a sa), propun un colaj de versuri care sintetizează sensibilitatea romantic și creionează un vag portret al poetului.   Când cu gene ostenite sara suflun-n lumânare, Doar ceasornicul urmează lung-a timpului cărare, (Scrisoarea I)   Când tot se-nveseleşte, când toţi aci se-ncântă, Când toţi îşi au plăcerea şi zile fără nori, (Din străinătate) Străin de toti, pierdut în suferința Adâncă a nimicniciei mele, Eu nu mai cred nimic și n-am tărie. (Răsai asupra mea) Sunt ani...

Despre „omul amestecat” din mesopotamia.md...

autor:  Galina Anițoi Poezia Mariei Pilchin am citit-o dintr-o răsuflare (Maria Pilchin, Poeme pentru Ivan Gogh, Piteşti, Paralela 45, 2015). Asemenea lucru mi se întâmplă cu volumele de versuri care rezonează cumva aparte cu trăirile şi stările mele de spirit. În cazul Poemelor pentru Ivan Gogh, această carte mi-a „răscolit” copilăria și adolescenţa  care, de multe ori, îmi lasă ciudata senzaţie că fac parte dintr-o cu totul altă viaţă. Una ale cărei însemne însă le-am purtat peste ani, ca pe nişte sechele: steluţa lui lenin,  povestea cu ivanuşca şi alionuşca, hit-ul ivanushki international, filmul sovietic malenikaia vera, zilele de informare politică, apoi iura roşca (…) erou naţional, pe care, deja studentă la litere, l-am urmat în orăşelul libertăţii. Am găsit în acest volum o poezie care se vrea, în mare parte, expresia unei realităţi contradictorii, tensionate, fixând drama unui popor aflat într-o lungă și sinuoasă căutare de sine, trăindu-și acut criza propriei identități: și aveai două nume/ și zâmbeai/ te uitai în oglindă/ să îți cauți celălalt nume/ nu mai era/ căci emigrase/ numele tău se exilase/ dincolo de tine (CONTROL VAMAL). De mai bine de două decenii traversăm o perioadă de tranziţie anevoioasă şi, aparent, interminabilă. Cu toate acestea, trecutul sovietic nu s-a desprins definitiv de noi (nu vrea să se desprindă sau nu îl lăsăm să o facă). Se obstinează să mai vegheze asupra noastră: matrioşka nu pleacă nicăieri/ ea stă ca un lar la colţul patului (PUPA RUSA) și să ne alimenteze continuu un sentiment al unui „om amestecat”, al unui „om între lumi”, așa cum mărturisește însăși autoarea într-un interviu, pe care îl suntem sau îl simțim că suntem aici în Basarabia. Separată de ani de zile în tabere etnice ostile, năucită de toate culorile/ curcubeului politic (IVAN GOGH), lumea nu se mai așază în mesopotamia noastră: în mesopotamia mea/ nordul și sudul/ ca vârfurile unui ou fabergé/ se bat de mult ca/ într-un război civil/ care mai de care (NU MERIDIANE CI PARALELE). Deși își țese poezia pe canavaua unei realități social-politice anormale și debusolante, poeta nu se lamentează și nici nu condamnă această realitate (cel puțin, nu o face cu o virulență afișată), așa cum se întâmplă în cazul altor scriitori focalizați pe degringolada lumii în care trăim. Dramatismul trăirilor „omului amestecat” din Poemele pentru Ivan Gogh e disimulat cu multă finețe sub masca ironiei. Mai mult, asupra acestei ambianțe neprielnice eul liric proiectează o atitudine conciliatoare, pe care o generează dimensiunea erosului....

Olga Căpăţînă, DOBRENII...

Afganistan – raza mea sălbatică de soare   Partea întâi În seara zilei de 27 decembrie 1979, la Kabul a început operaţiunea militară ŞTORM-333, desfăşurată de trupele Direcţiei Generale de Cercetare şi de cele ale Comitetului de Stat pentru Securitate al Uniunii Sovietice (KGB). La asaltul Palatului Tajbeg, unde se afla reşedinţa lui Hafizullah Amin, au participat circa cinci sute de militari ai batalionului de musulmani. Adversarii lor au fost peste două mii de soldaţi şi mai mult de două sute de militari din paza lui Amin. A doua zi, pe 28 decembrie, capitala Afganistanului, Kabul, a fost ocupată de către ostaşii sovietici. ŞTORM-333 a fost o operaţiune militară bine pregătită şi excelent înfăptuită. Acesta a fost doar începutul unui război, care a durat zece ani.   *** S-a trezit cântând… Ce mai însemna şi asta? De obicei, prin somn plângea, râdea, zbura, cădea de la înălţime. Iată de ce de multe ori se trezea speriată, cu răsuflarea tăiată. De cântat însă n-a cântat niciodată în somn. Nici în viaţa de toate zilele nu a prea cântat. Şi nu pentru că nu-i plăcea muzica, ci pentru că a înţeles, încă de pe când era copilă, că nu avea acest har. Şi, cu toate că muzica sălășluia în sufletul ei, se străduia să nu cânte, crezând că dacă ar fi încercat să dea frâu liber vocii sale, ar fi speriat cioroii din vârful salcâmilor din vecinătatea casei părinteşti. La şcoală, profesoara de muzică a obligat-o să cânte în cor. Şi cine ar fi putut-o convinge pe această devotată executantă a directivelor partidului că Lina Dobre nu avea  de auz muzical? Însă frecvenţa obligatorie, asta era legea. De două ori pe săptămână, după lecţii, toţi elevii cântau în cor. Osanale aduse atât marelui partid, cât şi măreţului, nemuritorului conducător. Iar ea, fiind o elevă sârguincioasă la toate disciplinele şcolare, se străduia din răsputeri şi la cor, răcnind la repetiții cât o ţineau bojocii. – Dobre, mai încet, nu ţipa! – Dacă am venit să cânt, apoi cânt, că doar nu m-aţi chemat aici de flori de cuc, Galina Andreevna. – Te-ai auzit vreodată cântând? – Da, m-am auzit o dată, când am cântat în pădure, împreună cu privighetorile, dar ele s-au speriat, nu ştiu de ce, şi au încetat să mai cânte. M-au ascultat doar ciorile. Elevii au izbucnit în râs. – Dacă nu vei cânta mai moderat, te voi alunga acasă şi-i voi spune directorului că te ești obraznică. –...

Defileul fulgilor de nea

Galina ANIŢOI   Să fiu ninsoare Aş vrea să fiu ninsoare multa, densă, s-absorb tot cenuşiul de pe Terra, în necuprinsul lumii să se simtă doar respiraţia lui Dumnezeu intensă Aş vrea să ning cumplit, apocaliptic, să-nec durerea toată în zăpadă, apoi din ceruri, ne-ncepute, Iubire şi Lumină să las peste pământ să cadă…   Vitalie VOVC Defileul fulgilor de nea   S-a dat dezlegare la alb Şi au pornit Legiuni de fantasini Din susul dezgolit Fulgi de pelegrini Sacrificaţi negreşit Autoanihilare totală Rece peste patimi Peste fierbintele facerii Gheaţă peste verdele ţepos Şi intrepid de tânăr Peste brazda deschisă Voluptuos în aşteptarea seminţei   Dumitru CRUDU În noaptea în carea a fost Revelionul   Când am coborât din cursa de Brașov, în Chișinău era noapte. Autogara de Sud era pustie și eu stăteam înțepenit pe peronul gol, printre oamenii care plecau veseli cu gențile pe umăr sau în mâini spre taxiurile parcate la ieșire sau spre stația de troleibuz de peste drum. Am rămas singur, cu încă o țigară în gură, sub un bec chior. Sufla un vânt înghețat și nu știam încotro să mă duc, pentru că bani de hotel nu aveam și nu știam pe cine să-l telefonez ca să-l rog să mă oploșească la noapte. Pe Cioclea, pe Cioclea l-aș putea suna, mi-am spus, și am mers la un aparat telefonic din clădirea autogării, în care am aruncat o monedă. Cioclea era acasă. Nu s-a mirat deloc când i-am spus de ce-l sun, deși nu mai vorbisem la telefon de câțiva ani. Mă mir că mă mai ținea minte. El însă mi-a publicat câteva poezii în revista „Tineretul Moldovei” și-și aducea aminte de mine. – Vino chiar acum, ce mai aștepți, mi-a spus poetul, dar pentru că eu nu știam unde stă, mi-a zis că o să mă aștepte în stație. Și chiar m-a așteptat. În casa lui Cioclea intram pentru prima dată. În hol nu avea lumină. Dar avea în bucătărie, unde m-a îndemnat să intru. Cioclea a pătruns primul în chicineta plină cu cărți și a pus la fiert ibricul cu cafea. Cărți erau peste tot: pe pervaz, pe scaune, pe podea, pe masă. – Vrei și tu o cafea? Până la miezul nopții mai era un sfert de ceas, dar nu m-am codit nici pentru o clipă și am acceptat. – Ai vrea și să mănânci ceva? – Aș minți dacă aș spune că nu vreau. – Dar nu prea am ce...

Am văzut cum s-a conjugat o feerie...

Călina TRIFAN Am văzut cum s-a conjugat o feerie Am văzut cum s-a conjugat o feerie cu acţiuni minime aproape cerul şi pământul în ochii mei au făcut schimb de personalitate. Am văzut cum se-nfiripă o iubire dintr-un ecou şi-o inimă asediată din mâini care înnodându-se îşi şoptesc ce nu s-ar încumeta gura niciodată. Am văzut cum a intrat în întuneric ca un fulger o privire de safir acum stau molcomită în surdină şi nu încetez să mă mir.   Vitalie VOVC Atavisme de Crăciun Detest mandarinele stricate O obsesie În fiecare zi verific cutia Dacă nu cumva s-a stricat Vreo una peste Noapte Iarna Niciodată nu se termină Mandarinele din casă Am eu grijă de asta Îmi plac jucăriile de brad Am cheltuit o avere Pe ele… Când eram mic aveam Un clovn şi Un iepuraş De sticlă. Şi un glob magic Uşor şi aerian Sticlă aeriană… Şi astăzi îmi este frică Să le sparg Toate visele mele Sunt globuri Din sticlă aeriană Precum ACELA Pe care l-am spart Din întâmplare… Detest să mi se ofere Cadouri de Crăciun Detest cadourile în general Nu vreau nimic Nu-mi oferiţi nimic Vă implor Niciodată Sub nicio formă Atât de mult mi-am dorit O jucarie încât A devenit mare Cât o planetă venită din Altă galaxie Şi a eclipsat totul… Nimeni nu-i de vină Mi-a fost oferită De Anul Nou Eu nu mai vreau ca O maşinică din plastic De rea calitate Să poată eclipsa ceva… Aşa erau atunci visele De rea calitate şi Pe jumătate stricate Acum ar trebui să termin Să pun un final La acest text Să găsesc o metaforă trăsnită Unul cu Leru-i ler Şi Florile dalbe Care nu veneau niciodată În oraşul nostru tern Dar veneau când eram la bunei Nu-s S-au terminat metaforele La magazin Nu se mai vând Trei la leu Mi-a zis mai deunăzi Un om deştept Astea nu-s poeme Sunt un fel de tablete Un fel de… texte Poezia e altceva Nici nu contest Poezia A rămas prinsă Într-un glob de Sticlă aerian Nu, nici în acest oraş Nu vine nimeni Cu Florile dalbe…   Maria PILCHIN iarna la brad iarna la brad dansam în jurul pomului aşteptam portocalele şi viaţa era frumoasă «в лесу родилась елочка»[1] cântau copiii ţării cu taigale mari mirosul de răşină şi de coajă de portocală mă face mică şi acum de patru cinci ani [1] „brăduţul s-a născut în pădure”   Flori BĂLĂNESCU tablou de iarnă ceva ca o dragoste...

Narațiunea ca ritual: Punct de vedere de Anatol Moraru...

Autor: Maria Abramciuc   Scriitorul Anatol Moraru își onorează tot mai insistent și mai aplicat proiectul epic: noua sa carte de proză scurtă, Punct de vedere (Editura Junimea, 2017), îi denotă fidelitatea în raport cu propriile mecanisme epice, anunțate acum 15 ani, în debutul său, Nou tratat de igienă. Povestirile incluse în volumul comentat descind din zonele memoriei, naratorul/ naratorii plonjând în propriile spații mnezice, de unde extrag și reconfigurează cu pasiune istorii trăite cândva. Se profilează astfel dimensiunile evocatoare a discursului, intenția reconstitutivă a celui care povestește și care pune în lumină, cu ardoare narativă, o lume simplă, întâmplări insignifiante, la primă vedere, selectate din diverse realități: studențești, rurale, medicale, universitare, scriitoricești sau amoroase. O altă comedie umană, un gen de balcanitate, constituită din fragmente de existență ordinară sau mai puțin obișnuită, în drame și intrigi de tot felul, apare transcrisă lejer, diluat, în notații ample sau laconice, în expuneri ironice, pe alocuri, caustice sau luând formele unor caricaturi fine. Prozatorul imprimă personajelor obișnuite alură pitorească (Vitalie din A murit Vitalie ca prostu’, Fedica din Sufletul rus, Benedict din povestirea omonimă, Edy Stănilă din Eu și Edy ș.a), provocându-le uneori să povestească. De altfel, discursurile lor sunt înrămate în narațiunea-cadru, naratorul-prim adoptându-și condiția de martor sau de mesager al celor expuse de un alt narator. Procedeul stilistic povestirea în ramă, aplicat cu succes în construirea unor povestiri (Vin tare, Eu și Edy, O întâmplare nocturnă ), devine eficient în contextul proiectării unui topos al povestirii, căci efectul său constă în conturarea spațiului narațiunii, și nu în proiectarea unei tipologii umane. În Vin tare, naratorul își întrerupe voit discursul, inserând, prin analogie, o altă povestire despre aventurile sale în satul Șipoteni, ca în final, la fel de abrupt, să intervină un personajul, studentul Boris, care se include cu un discurs autonom în narațiunea întreruptă a profesorului Dorin Cojocaru. Organizată ingenios ni s-a părut povestirea ce dă titlul cărții, Punct de vedere: trei personaje monologhează, se expun pe marginea unui caz – cel al lui profesorului de engleză Grig, în final, însuși Grig intervine și le ordonează opiniile celorlalți naratori. Perspectivele multiple asupra aceluiași fenomen divulgă diversitatea spațiului uman, timpul narațiunii se multiplică. Deși subiectele din cele douăsprezece povestiri gravitează în jurul retrospecției, intenția prozatorului nu constă în evaluarea evenimentelor din trecut de la o anumită distanță temporală, ci în modul cum le expune, le organizează scriptic. Anume acest aspect ni s-a părut esențial în economia pieselor epice ale lui...

Silvia Goteanschi, „eu cu mine în poziții egale”...

Diazepam Somnoroasele păpădii și o geantă cu prosoape, visele în care înaintez cu toporul și capul meu frumos lăsat pe buturugă, cum un apus de soare peste câmpul dezgolit de fandoselile urbane, eu cu mine în poziții egale ca doi lunetiști care sunt unul altuia țintă și un dumnezeu minunat care îi va ajuta pe amîndoi în aceeași măsură, ploile egiptene care transformă pământul într-o spălătorie de oameni, picioarele mele alunecoase și vii, când simt iarba serii și licuricii, micii turiști ai sevrajului, și limba ca un țol moldovenesc strâns sul să poată vorbi doar tăcerea, o umbră anxioasă care ia forma mea pentru copyright protection și în sfârșit, o trecere necondiționată și absolut firească de partea diavolului. Zonă de confort e o dimineață iritantă în care pulsul îmi scapă de sub control pupilele mi se măresc ca la tarsierii din malaysia o stare de inexistență critică care îmi transformă religia într-o obișnuită capcană de cârtițe o dimineață incomodă cumva amuzantă în care pentru a vedea am nevoie de substanță de contrast iar pentru a vorbi sinceritatea nu-mi mai este deajuns deși mă simt pământul pe care se contruiește un oraș ideal cu femei imaculate care vor face dragoste cu moartea iar bărbații în final vor ieși din calul troian e o dimineață stupidă înainte de care am avut o familie mare și o noapte lungă fără țânțari frontiera Sunt o fată frumoasă din iad cu o sticlă de rom în mână, sunt spatele tău tatuat și toată bărbăția ta, sunt lipsită de prejudecăți și nici lipsa ta n-o mai simt, decât dacă citesc din bacovia, sau îmi ascult inima cu fonendoscopul. Sunt o tipă orgolioasă, trecută de 30 de ani ca și cum aș fi trecută de bătălia de la Rovine. Sunt o luptătoare, da. Chiar și în acest salon jegos de spital, mă gândesc că morții, sunt un grup criminal organizat … și vesel. Musique Furia a dispărut. O dată cu furia și luna. O lună ciudată și aspră ca o urmă veche de bici pe spatele unui bărbat în robie. A apărut soarele, în sfârșit. Mândru,  dar accesibil și pentru cei nefirești, ghemuiți într-un pântec nou, mult mai încăpător decât sfera. În această scurtă joie de vivre, te vreau înapoi. Te vreau înapoi, să-mi las părul să cadă peste pieptul tău așa cum s-ar risipi pământul la vale cu tot orașul și  cu toți oamenii lui buni. Sînge cald fii lângă mine oricum voi ști să...
Articole recente din Texte la zi
Articole recente din Interviuri