„Pentru noi, acum”

Autor: Vasile Gribincea Ușa întredeschisă pentru noi acum: textul care curpinde opusul tuturor lucrurilor pe care le-am spus textul care cuprinde tot ce am vrut să spunem și n-am spus textul care cuprinde tot ce am spus și ne-a bucurat textul care cuprinde tot ce am spus și am regretat acum la lumină chiar tot ce am uitat pentru noi: textul ce curpinde lucrurile care nu ar fi niciodată gândite apoi cele după care niciodată nimeni nu va zice nimic textul care pur și simplu te-ar cuprinde cum astăzi te-ar strânge din nou la piept cineva de-un pic mai departe acum pentru noi: oameni în echilibru între ”o viață la care nu ai schimba nimic” și tot restul nu ne pierdem gândindu-ne doar că dacă există ceva în afară de realitate poate am vrea ca despre asta să fie vorba aici Altă liniște Alături acum ne ferim de orice vorbă care ar putea mai mult: de parcă am ascunde o armă: e și asta o liniște: în creștere: ca puterea timpului tău într-o zi când ai hotărât să nu scoți niciun cuvânt iar pe undeva destul de aproape rămâne o lumânare cu flacăra prinsă între două oglinzi paralele Fotografie ștearsă. Impuls împotriva interpretării[i] Gata pentru cursul de poezie modernistă, înainte să ocupe loc în față, străinul                        ieri naiv[ii]               azi sentimental[iii] se gândește cât mai putem citi și scrie             tot jucându-ne de-a v-ați ascunselea de-a prinselea Semnul După scările strălucitoare, înalte și largi – care se umplu de oamenii rămași, cu fețele îngălbenite – niciun semn[iv] Desfășurarea sferei (Odă) aproape nescunoscutei care ar fi spus demult Memento mori  vivere! moto: Chiar totul, dar numai până la început – Shantih shantih[v]… după noi       această femeie cu urmele grele ca Sagrada Família                         mai multă decât corpul tău, bijuteriile, amintirile, plăcerile viitoare,           aberațiile, sclipirile, dorințele neîmplinite,  mai multă ca surprizele, toate faptele normale,         muzica, lumina pe care o vedem,                        starea de a fi aici acum tu,   nu oricine altcineva această femeie tare și mai multă        pe care, putem sta liniștiți, nu o vom pierde mai tare ca aurul fals și adevărat           ca toate navele trimise în   cosmos pășește cu grație de balerină fără vină          e pe dinăuntru un râu careY curge cu viteza luminii în uterul ei încape       orice poveste în mintea ei mai înflorește limba de până la Babel această femeie călduroasă       căreia i-am tot duce lipsa precum soarelui veșnic de partea noastră împrăștie atâta liniște încât...

„Capătul drumului”, noul roman al Lilianei Corobca...

Autor: Ecaterina Deleu Cele câteva fragmente din cartea „Capătul drumului” (Editura Polirom, 2018) făcute publice de Liliana Corobca au fost primele semne ale unui roman foarte bun, de o rară frumuseţe. Iar lectura cărţii confirmă primele impresii. Am aşteptat să pot citi cartea „Capătul drumului” cum nu s-a întâmplat foarte des. Cartea a ajuns la Chişinău în depozite abia vinerea trecută, acum exact o săptămână, deja poate fi găsită şi în librăriile din Republica Moldova. Prima oară când am auzit cuvântul deportaţi (şoptit) era prin 1989, într-un autobuz, şi doar pentru că eram foarte aproape de două femei care urcaseră din satul vecin, Colibaşi, am putut prinde aceste şoapte, schimbate între ele (ai grijă…!). Mai târziu mi s-a întâmplat să ascult mărturiile mai multor oameni deportaţi din Călăraşi, Ungheni, Căuşeni. Era halucinant să-ţi dai seama că oamenii erau luaţi pe sus din propria casă – cu copii, cu părinţi bătrâni şi bolnavi – duşi în condiţii greu de imaginat la capătul pământului, în Siberii îngheţate. Despre trenul morţii (balaurul roşu) şi „Smert reka” (râul morţii) vorbeşte şi „Blajinica noastră”, cum îi spune afectuos strănepoata Anei Blajinschi, ascultându-i mărturiile. „Şi râul acela şi stepa necuprinsă aveau atât de mult cer şi atât de multă moarte!” (p.196) sau „Am tot murit, am murit cu fiecare om scump care m-a părăsit şi acum moartea nu mă mai sperie, nu mă mai doare” (p. 246) – dar şi alte fragmente mult mai dure reflectă doar în parte permanenta veghere / prezenţă a morţii. Şirul lung de morţi / cadavre aruncate din tren pe drumuri / în apă e doar groaznicul preludiu, pentru că situaţia s-a agravat în primele ierni de foamete şi ger din ţinuturile îngheţate. Cartea începe abrupt, iar contrastul dintre cer / moarte este izbitor: „La capătul drumului se află cerul… iar pe noi, după o călătorie lungă în trenul iadului cel blestemat, ne-au abandonat, ne-au lepădat, ne-au aruncat fix în cer… Cerul începea încă de la firul ierbii, scurtă, plăpândă şi rară, altceva nici nu era în jur cât puteai cuprinde cu ochii” (p.7). Iar pământul părea rotund, aveai senzaţia fizică de capăt al lumii. „La capătul pământului ne temeam să călcăm mai apăsat, păşeam cu o uşoară teamă. Poţi cădea de pe pământ, care se termină aici. Am mers, carevasăzică, cu trenul pentru a ajunge în cer. Am coborât în cer, trenul s-a retras, totul s-a transformat într-un aer dumnezeiesc, după sufocarea din tren, şi iarba era de aer,...

Participaţi la evenimentele organizate de Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu” la Chişinău cu ocazia Centenarului Marii Uniri!...

Acum câteva zile, am avut prilejul să ascult pe viu un excelent concert simfonic. Din varii motive, rareori mi se întâmplă să am parte de aşa ceva la Chişinău. Cu toate acestea, rutina zilelor cu programul lor doldora de griji de tot soiul m-ar fi copleşit în mod sigur dacă nu s-ar fi produs întâlnirea mea cu aceste momente culturale revelatoare. Cunosc o grămadă de lume, cercetători ştiinţifici, cadre didactice, studenţi şi funcţionari, care îşi ignoră timpul liber şi necesităţile spirituale în numele unui iluzoriu succes profesional sau financiar acreditat să le dea vreun sens vieţii lor. Şi dacă ne-am fi ridicat ochii cu toţii  de la obsedantele noastre probleme şi ne-am fi uitat în jur, am fi remarcat faptul că suntem martorii unui unic eveniment istoric  care ne priveşte nemijlocit. Toţi cei care gândesc şi vorbesc româneşte sărbătoresc Centenarul Marii Uniri a Basarabiei cu Ţara. Să nu rămânem cumva pe lângă, să trăim momentul cu intensitate! Cu această ocazie specială, în luna martie, Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu” organizează la Chişinău şi Bălţi o serie de manifestări culturale cu prestanţă: concerte, spectacole de înaltă calitate, expoziţii ale artiştilor plastici, lansări de carte în cadrul cărora se urmăreşte, pe de o parte, promovarea artiştilor talentaţi din toate zonele locuite de români şi, pe de altă parte, asigurarea accesului neîngrădit al tuturor, în special al celor cu venituri modeste, la marea cultură naţională. Pe 20 martie, la ora 18.00, Sala cu Orgă din Chişinău era arhiplină. Cei 90 de tineri instrumentişti ai Orchestrei Române de Tineret au ocupat jumătate din perimetrul parterului. Spectatorii au format un cerc în jurul orchestrei, dispuşi într-un mod specific esteticii participative postmoderniste, în cealaltă parte a sălii şi pe scena care nu a fost destul de încăpătoare pentru grupul enorm de muzicieni. Directorul ICR Chişinău Valeriu Matei a deschis evenimentul cu un cuvânt de salut. Un mic gest cu bagheta sclipitoare a dirijorului, maestrul Cristian Mandeal, şi câteva zeci de viori, viole, violoncele, contrabasuri, instrumente de suflat şi de percuţie au umplut încăperea recent renovată  cu trilurile fascinante ale muzicii clasice. Formată la Bucureşti, în 2008, la iniţiativa violoncelistului Marin Cazacu, Orchestra Română de Tineret trece, în 2014, sub egida Centrului Naţional de Artă „Tinerimea Română”.  Unicitatea acestei experienţe artistice constă în faptul că reuneşte cei mai buni tineri muzicieni din toate zonele României  şi are ca scop atingerea unui nivel de excelenţă. De-a lungul anilor, s-a văzut că obiectivul a fost  atins de vreme ce proiectul...

Autori basarabeni în volume de proză scurtă publicate în Italia...

Autor: Ecaterina Deleu  „Nu uita nimic! Memoria ta trebuie să fie tare ca focul de iarnă şi cristalină ca sarea care topeşte zăpada”. Alketa Vako, cartea Briciole (rom. Firimituri), Besa Editrice, 2016 Daniella Finocchi este coordonatoarea unui proiect literar inedit dedicat femeilor imigrate şi desfăşurat de-a lungul a mai bine de 12 ani în Italia. Mai multe femei originare din Republica Moldova au fost  incluse în Banca Dati BASILI / Banca Dati Scrittori Immigrati in Lingua Italiana [1]. Participarea imigranţilor la (re)crearea literaturii contemporane a fost semnalată şi apreciată de Armando Gnisci, cercetător al literaturii comparate, fondator al Băncii de Date BASILI şi al Revistei italiene de literatură comparată (it. Rivista italiana di letteratura comparata), profesor la Universitatea Sapienza din Roma [2]. Este vorba de un concurs literar dedicat femeilor imigrate în Italia, care vorbeşte despre integrare / literatură / istorii de migraţie. Volumul „Lingua madre Duemila diciassette: Racconti di donne straniere in Italia” [3] este coordonat de Daniella Finocchi şi a fost publicat de Editura SEB27, în urma desfăşurării concursului literar naţional „Lingua madre 2017”. Prima ediţie a concursului literar a avut loc în 2005, la iniţiativa Danielei Finocchi. Este un proiect sprijinit de Regiunea Torino, de Salonul Internaţional de Carte din Torino, de Fundaţia pentru carte, muzică şi cultură din Torino, sub patronajul Ministerului Culturii al Italiei. În ultimii ani, spectrul femeilor participante s-a lărgit tot mai mult, alături de femeile imigrate participând elevi şi studenţi, precum şi femei aflate în detenţie, dar şi membre ale asociaţiilor de migranţi. O secţiune aparte este dedicată femeilor italiene care vor să povestească istorii despre femei imigrate. În volumul din 2017 au fost incluse textele a trei autoare originare din Republica Moldova: Sabrina Roibu, elevă, cu povestirea „Caro Jack” (rom. Dragă Jack); Olga Ciocan, cu povestirea „Profumi gastronomici” (rom. Arome gastronomice); Viorica Ungureanu, cu povestirea „Da quando sono ombra” (rom. De când sunt o umbră). Una din autoare, Anna Belozorovich, scrie: „Să-ţi canalizezi propria voce într-un text scris înseamnă să-ţi amplifici propria voce; şi să dispară, în acelaşi timp. …Să vezi propriul text publicat – e un instrument de legitimare şi mărturiseşte intrarea în spaţiul de incluziune”. În opinia Daniellei Finocchi, să te „povesteşti” este modul cel mai bun de a te interoga asupra propriei identităţi, pentru a înţelege direcţia propriei aventuri existenţiale. „La baza „scrierii de sine” a femeilor nu e atât nevoia universală de a comunica propriile amintiri, ca să lase o urmă care să treacă dincolo de timpul...

Mihai Eminescu – portret în oglinda timpului...

autor:  Lidia Carmen Pircă  Nu credeam să-nvăț a muri vreodată …     Odă (în metru antic)  Este confesiunea poetului – ființă – supusă vremelniciei, dar Mihai Eminescu nu este ființa, este Geniul care ne mângâie efemeritatea întru veșnicie! 15 Ianuarie este în mod nemijlocit legat de numele lui Mihai Eminescu, este Ziua Culturii Naționale pentru că poporul român se naște cu Eminescu și trăiește întru Eminescu, veșnic actualizat pentru a nu se pierde în cețurile mitului. Ne întrebăm cât mai este astăzi citit Eminescu, sau mai bine zis, înțeles, pentru că decriptarea sensurilor lexemelor este echivalentă cu descifrarea codului care facilitează intrarea în absolutul cunoașterii, al esenței divine care se revelează doar celor inițiați, reprezentanți hierofanici. Eminescu este astfel, un destin, devenind, spre bucuria spiritelor înclinate spre întrebare, o permanentă şi inepuizabilă resursă vitală de liniștire prin poezie, de contempare prin reflectare, de înnobilare prin spiritualizare, o călătorie spre interior în căutarea adevărului pur. Atitudinea ontică se reflectă în oglinda timpului, care de-a lungul secolelor conturează metamorfoze eminesciane. Tributar romantismului, ființa poetică și imaginarul artistic devin structurile arhetipale ale macrocosmosului, ale Universului cu care se contopește în magma inspiratoare, alunecând în civilizațiile Antichității, ale Evului Mediu, ale filosofiei idealiste germane, în vederea armonizării sinelui cu sine și cu divinitatea. Pendulând între extreme “Vesel și trist; comunicativ și ursuz; blând și aspru”, după cum îl vedea I.L. Caragiale, Eminescu șochează prin portretul său fizic/spiritual chiar și pe contemporani, dar lasă în memoria posterității chipul geniului romantic bituitor în lupta cu Timpul. Mihai Eminescu este expresia naționalismului românesc. Lirica sa reflectă patriotismul care pune în balanță trecutul și prezentul, prin entuziasmul specific, încărcat de vibrație expresivă, însă publicistica exprimă atitudinea critică, revoltată. Concepția poetică privind dragostea de țară îmbracă haina satirei (Scrisoarea III) sau plânsul neamului din Țara Moldovei (Doina). În graba nostră de a pătrunde și de a asimila sintetic lirica marelui poet, să oprim clipa cea repede ce ni s-a dat și după modelul „lecturii” holografice, prin care întregul se oglindeşte în fiecare parte a sa), propun un colaj de versuri care sintetizează sensibilitatea romantic și creionează un vag portret al poetului.   Când cu gene ostenite sara suflun-n lumânare, Doar ceasornicul urmează lung-a timpului cărare, (Scrisoarea I)   Când tot se-nveseleşte, când toţi aci se-ncântă, Când toţi îşi au plăcerea şi zile fără nori, (Din străinătate) Străin de toti, pierdut în suferința Adâncă a nimicniciei mele, Eu nu mai cred nimic și n-am tărie. (Răsai asupra mea) Sunt ani...

Despre „omul amestecat” din mesopotamia.md...

autor:  Galina Anițoi Poezia Mariei Pilchin am citit-o dintr-o răsuflare (Maria Pilchin, Poeme pentru Ivan Gogh, Piteşti, Paralela 45, 2015). Asemenea lucru mi se întâmplă cu volumele de versuri care rezonează cumva aparte cu trăirile şi stările mele de spirit. În cazul Poemelor pentru Ivan Gogh, această carte mi-a „răscolit” copilăria și adolescenţa  care, de multe ori, îmi lasă ciudata senzaţie că fac parte dintr-o cu totul altă viaţă. Una ale cărei însemne însă le-am purtat peste ani, ca pe nişte sechele: steluţa lui lenin,  povestea cu ivanuşca şi alionuşca, hit-ul ivanushki international, filmul sovietic malenikaia vera, zilele de informare politică, apoi iura roşca (…) erou naţional, pe care, deja studentă la litere, l-am urmat în orăşelul libertăţii. Am găsit în acest volum o poezie care se vrea, în mare parte, expresia unei realităţi contradictorii, tensionate, fixând drama unui popor aflat într-o lungă și sinuoasă căutare de sine, trăindu-și acut criza propriei identități: și aveai două nume/ și zâmbeai/ te uitai în oglindă/ să îți cauți celălalt nume/ nu mai era/ căci emigrase/ numele tău se exilase/ dincolo de tine (CONTROL VAMAL). De mai bine de două decenii traversăm o perioadă de tranziţie anevoioasă şi, aparent, interminabilă. Cu toate acestea, trecutul sovietic nu s-a desprins definitiv de noi (nu vrea să se desprindă sau nu îl lăsăm să o facă). Se obstinează să mai vegheze asupra noastră: matrioşka nu pleacă nicăieri/ ea stă ca un lar la colţul patului (PUPA RUSA) și să ne alimenteze continuu un sentiment al unui „om amestecat”, al unui „om între lumi”, așa cum mărturisește însăși autoarea într-un interviu, pe care îl suntem sau îl simțim că suntem aici în Basarabia. Separată de ani de zile în tabere etnice ostile, năucită de toate culorile/ curcubeului politic (IVAN GOGH), lumea nu se mai așază în mesopotamia noastră: în mesopotamia mea/ nordul și sudul/ ca vârfurile unui ou fabergé/ se bat de mult ca/ într-un război civil/ care mai de care (NU MERIDIANE CI PARALELE). Deși își țese poezia pe canavaua unei realități social-politice anormale și debusolante, poeta nu se lamentează și nici nu condamnă această realitate (cel puțin, nu o face cu o virulență afișată), așa cum se întâmplă în cazul altor scriitori focalizați pe degringolada lumii în care trăim. Dramatismul trăirilor „omului amestecat” din Poemele pentru Ivan Gogh e disimulat cu multă finețe sub masca ironiei. Mai mult, asupra acestei ambianțe neprielnice eul liric proiectează o atitudine conciliatoare, pe care o generează dimensiunea erosului....

Olga Căpăţînă, DOBRENII...

Afganistan – raza mea sălbatică de soare   Partea întâi În seara zilei de 27 decembrie 1979, la Kabul a început operaţiunea militară ŞTORM-333, desfăşurată de trupele Direcţiei Generale de Cercetare şi de cele ale Comitetului de Stat pentru Securitate al Uniunii Sovietice (KGB). La asaltul Palatului Tajbeg, unde se afla reşedinţa lui Hafizullah Amin, au participat circa cinci sute de militari ai batalionului de musulmani. Adversarii lor au fost peste două mii de soldaţi şi mai mult de două sute de militari din paza lui Amin. A doua zi, pe 28 decembrie, capitala Afganistanului, Kabul, a fost ocupată de către ostaşii sovietici. ŞTORM-333 a fost o operaţiune militară bine pregătită şi excelent înfăptuită. Acesta a fost doar începutul unui război, care a durat zece ani.   *** S-a trezit cântând… Ce mai însemna şi asta? De obicei, prin somn plângea, râdea, zbura, cădea de la înălţime. Iată de ce de multe ori se trezea speriată, cu răsuflarea tăiată. De cântat însă n-a cântat niciodată în somn. Nici în viaţa de toate zilele nu a prea cântat. Şi nu pentru că nu-i plăcea muzica, ci pentru că a înţeles, încă de pe când era copilă, că nu avea acest har. Şi, cu toate că muzica sălășluia în sufletul ei, se străduia să nu cânte, crezând că dacă ar fi încercat să dea frâu liber vocii sale, ar fi speriat cioroii din vârful salcâmilor din vecinătatea casei părinteşti. La şcoală, profesoara de muzică a obligat-o să cânte în cor. Şi cine ar fi putut-o convinge pe această devotată executantă a directivelor partidului că Lina Dobre nu avea  de auz muzical? Însă frecvenţa obligatorie, asta era legea. De două ori pe săptămână, după lecţii, toţi elevii cântau în cor. Osanale aduse atât marelui partid, cât şi măreţului, nemuritorului conducător. Iar ea, fiind o elevă sârguincioasă la toate disciplinele şcolare, se străduia din răsputeri şi la cor, răcnind la repetiții cât o ţineau bojocii. – Dobre, mai încet, nu ţipa! – Dacă am venit să cânt, apoi cânt, că doar nu m-aţi chemat aici de flori de cuc, Galina Andreevna. – Te-ai auzit vreodată cântând? – Da, m-am auzit o dată, când am cântat în pădure, împreună cu privighetorile, dar ele s-au speriat, nu ştiu de ce, şi au încetat să mai cânte. M-au ascultat doar ciorile. Elevii au izbucnit în râs. – Dacă nu vei cânta mai moderat, te voi alunga acasă şi-i voi spune directorului că te ești obraznică. –...

Defileul fulgilor de nea

Galina ANIŢOI   Să fiu ninsoare Aş vrea să fiu ninsoare multa, densă, s-absorb tot cenuşiul de pe Terra, în necuprinsul lumii să se simtă doar respiraţia lui Dumnezeu intensă Aş vrea să ning cumplit, apocaliptic, să-nec durerea toată în zăpadă, apoi din ceruri, ne-ncepute, Iubire şi Lumină să las peste pământ să cadă…   Vitalie VOVC Defileul fulgilor de nea   S-a dat dezlegare la alb Şi au pornit Legiuni de fantasini Din susul dezgolit Fulgi de pelegrini Sacrificaţi negreşit Autoanihilare totală Rece peste patimi Peste fierbintele facerii Gheaţă peste verdele ţepos Şi intrepid de tânăr Peste brazda deschisă Voluptuos în aşteptarea seminţei   Dumitru CRUDU În noaptea în carea a fost Revelionul   Când am coborât din cursa de Brașov, în Chișinău era noapte. Autogara de Sud era pustie și eu stăteam înțepenit pe peronul gol, printre oamenii care plecau veseli cu gențile pe umăr sau în mâini spre taxiurile parcate la ieșire sau spre stația de troleibuz de peste drum. Am rămas singur, cu încă o țigară în gură, sub un bec chior. Sufla un vânt înghețat și nu știam încotro să mă duc, pentru că bani de hotel nu aveam și nu știam pe cine să-l telefonez ca să-l rog să mă oploșească la noapte. Pe Cioclea, pe Cioclea l-aș putea suna, mi-am spus, și am mers la un aparat telefonic din clădirea autogării, în care am aruncat o monedă. Cioclea era acasă. Nu s-a mirat deloc când i-am spus de ce-l sun, deși nu mai vorbisem la telefon de câțiva ani. Mă mir că mă mai ținea minte. El însă mi-a publicat câteva poezii în revista „Tineretul Moldovei” și-și aducea aminte de mine. – Vino chiar acum, ce mai aștepți, mi-a spus poetul, dar pentru că eu nu știam unde stă, mi-a zis că o să mă aștepte în stație. Și chiar m-a așteptat. În casa lui Cioclea intram pentru prima dată. În hol nu avea lumină. Dar avea în bucătărie, unde m-a îndemnat să intru. Cioclea a pătruns primul în chicineta plină cu cărți și a pus la fiert ibricul cu cafea. Cărți erau peste tot: pe pervaz, pe scaune, pe podea, pe masă. – Vrei și tu o cafea? Până la miezul nopții mai era un sfert de ceas, dar nu m-am codit nici pentru o clipă și am acceptat. – Ai vrea și să mănânci ceva? – Aș minți dacă aș spune că nu vreau. – Dar nu prea am ce...
Articole recente din Texte la zi
Articole recente din Interviuri