Vitalie Vovc, Chiromantice

Vitalie Vovc, Chiromantice

 Crapul în trei solzi

                                             Tatălui meu, Andrei


Într-o zi, cu soare ziua
Vom merge la peşte
La pescuit crapi
În trei solzi crapii
Vom prinde cel mai mare peşte
În cele mai limpezi ape
Cu gura cât pumnul
Cu capul cât nimbul
Cu solzii ca aurul pentru Hades
Cu ochii ca argintul pentru Iuda

Într-o zi, ca o icoană ziua
Vom merge peste cele mai limpezi ape
Vom prinde cel mai mare peşte
Cu gura cât cerul
Cu icre cât stele
Cu ochiul cât luna

Şi-am să-l apuc de urechi
Şi-am să-l sărut pe gură
Şi-are să mă-nghită
Ca pe Iona
Ca pe macucul stors de mir

Într-o zi, e scrisă ziua
Vom prinde un crap în trei solzi
Ca sfânta treime
Într-o zi, liturgică zi

În numele tatălui
Şi-a fiului
Şi-a sfântului peşte
Amen

(28/04/2011)

 

Confesiunea mânerului de uşă

 Sunt depozitarul
amprentelor efemere
balansate metodic şi fatidic
pe balamale.
Liniile vieţii palmelor voastre
s-au împletit într-o funie
bună de spânzurat Destinul.
Predestinaţia-mi chiromantică
Îmi reduce existenţa la statutul
placid şi beat de
Profet.

Şi iată ce am a vă spune:

Există două realităţi distincte:
Înăuntru și în afară.
Atât!
Restul nu sunt decât invenţii
Ale minţilor voastre febrile.

Totul depinde de locul
Unde pune EL uşa

(03/11/2011)

 

 Mărţisor

Sânge pe zăpadă…
Oare fără sânge nu vine nicio primăvară?

S-a vărsat atâta sânge peste zăpezile noastre
Încât ar trebui să răsară doar iarbă roşie
Şi să înflorească merii în roşu
Şi să se coacă cireşe negre din flori roşii…

S-a vărsat atâta sânge peste zăpezile noastre
Dar – iată – ele nici gând să se topească
Ori nu a fost destul de fierbinte ?

S-a vărsat atâta sânge peste zăpezile noastre
Ah, acest proiect de împrimăvărare a siberiilor
Dar – iată – siberiile noastre îngheaţă din nou
Şi bat recorduri de temperaturi sub nivelul zero…

Am să-ti dau un marţişor astăzi
Şi am să ţi-l înfig cu un ac drept în inimă
Şi am să iau un ac mare, din acele cu care se cos sacii
Din acei saci în care se cos morţii
Din acei morţi despre care nu se ştie nimic
Şi am să-l înfig cu inimă, cât mai adânc, mai adânc
Să ţâşnească sânge peste zăpezile noastre
Să se topească odată! mama lor de zăpezi !
Oare fără sânge nu vine nicio primăvară ?
Nici una? cât de mică?…

Oare nicio primăvară?
Nicio primăvară?
N..io .rima..ra?
N…o .rima….?
N…. ….a….?
….. ….a….?
….. ………?
………………………………………………………………..

(01/03/2013)

 

Traversarea

 

 Bunelului meu, Ştefan Ilaşciuc
„Laptele negru din zori te bem când e noapte
la amiază te bem te sorbim dimineaţa şi seara
te bem şi te bem”,
Paul Celan, „Tangoul morţii”


Стой, кто идёт, стрелять буду!”,
Îi strigă unealta de cioplit din zile a lui Mosin de pe celălalt mal.
Tрёхлинейка de departajare a liniilor lui cu sinele:
Unu – pentru Ana;
Doi – pentru fecior;
Trei – pentru fiica din viitor.

Dar el intră dezgolit în apă, roşie de dorul trecerilor,
Şi apa îl cuprinse până la glezne,
Şi apa îi îmbrăţişă coapsele,
Şi apa îi muiase carnea începuturilor,
Şi apa îi învălui torsul alb ferit de soare încă din născare,
Şi apa i se agăţase de gât ca un copil îngrozit în clipa despărţirii iminente,
Lăsându-i la suprafaţă doar creştetul capului
Care se cuvinea să-l ţină sus, întotdeauna să-l ţină sus cât durează traversările.

Стой, кто идёт, стрелять буду!”
Strigă depozitara şi mărinimoasa semănătoare de chihlimbar a câte 7.62 mm diametru fiecare,
În numele tatălui tuturor popoarelor şi a fiului netrădat încă,
Şi a duhului întotdeauna gata,roşu, fără de duh, duhnind a sânge şi a moarte!

Пуля — дура, штык — молодец!”
Se revoltă baioneta de la capătu-i, dornică să intre ea prima în carne –
Instinct de violator în / de grup –
Căci ruseşte ea se declină la masculin –
Şi uită de începutul suav feminin din română:
Baioneta devine штык / pula – хуй

Şi, în această sfădălaie asasină a lancei cu întregul, el înainta sfidând perfectivul
Ca un Passe-Partout trecând prin zidurile oraşelor ce aveau să ardă,
Ca un general prin diviziile ce aveau să moară în 43 sub Stalingrad
Sau ca omul lui H. G. Wells, invizibil de 43 de ani deja…
43… şi el care nu avea decât… 21.
4-3-2-1-0 – numărătoare inversă spre vârsta mea de atunci…

Şi l-a văzut acest râu al dorurilor noastre înaintând prin propria-i scurgere în viitor,
Înaintând în pofida şi în îndărătul trădărilor şi uitărilor, şi abandonărilor,
El, începutul-bărbat înaintând spre lăcaşul-femeie,
Înaintând prin valurile line ca pe o bandă infinită a lui Möbius…

Iar la o cotitură a ei îl aşteptam eu, fiul fiicii lui, nenăscut încă.

(06/04/2013)

 

 Economie pronominală

 Tranzi ȚIE
Privatiz ARE
Accelara ȚIE
Reparti ȚIE
Investi ȚIE
Integr ARE
Democra ȚIE
Avu ȚIE

Ce selectivă
Econo MIE

(01/03/2011)

 

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *