De la poezia virtuală la manifestul negativului digital

Un ambiţios tânăr scriitor român Darie Ducan vine în plină agonie postmodernă cu un program-manifest intrigant, de resurecţie lettristă, drept argument fiind dedicaţia inițiatorului lui Isidore Isou. Acest manifest nu impune sau delimitează o generaţie sau grupare literară, ci propune o nouă procedură lectorială inedită prin care textul ar putea fi scos din obişnuitele grile interpretative epuizate de critica actuală (fractalică, intertextuală, fenomenologică) şi i s-ar oferi relaxarea descoperirilor vizuale autentice, care inevitabil ar trebui să conducă la chintesenţa semnificaţiilor textuale. Fără a-şi radicaliza poziţiile în maniera prolificelor manifestelor literare nouăzeciste şi (post)douămiiste, se inoculează subtil contestarea livrescului excesiv şi consumerismului comercializat literar, care a sufocat literatura contemporană în ofensiva globalistă, a simplismului poeziei blogosfererelor, pentru a muta treptat centrul de greutate spre condamnarea vechilor paradigme exegetice sau a celor actuale care creează separatisme literare. Negativismul este propunerea lui Darie Ducan de reformatare a actului critic în plină normalitate a mediului informaţional supradigitalizat.Imaginea poemului în negativul procesării electronice, tehnoză, inversează ordinea nivelelor de intensitate lectorială pentru a impune forma societară de reprezentare. Ideile de bază ale teoretizării pătimaşe converg spre o viziune organicistă a dependenţei poeziei de mijloacele de suport, limbajul tehnologiilor informaţionale devenind o derivare a celui poetic. Schimbarea de optică scontată se obţine prin noua metodă de reinterpretare cu efecte vizuale din arsenalul aplicaţiilor digitale de formatare a imaginilor textelor poetice: binarizarea negativă şi oferta unghiulară. Negativismul ridică probleme de reconfigurare estetică prin traseul dantesc exegetic propus şi de repoziţionare a receptorului multiplu şi dinamic faţă de opera poetică prin teatralizarea focalizării verticale a scriiturii. Scopul este de a elibera arta suprasematizând-o prin impurităţile necesare operate, reducând efectele scolastice asupra poeziei. Utilitarismul social al textului e dezvoltat până la forma transpersonală de natură fiziologică care anulează sursologia, interpretările critice anterioare, tocirea simţului cititorului prin speculaţii creatoare anastatice de re-raportare, pentru a restabili spaţiul aseptic de relaţie dintre...

Ion Druţă: problematici actuale vs strategii de manipulare

Publicistica basarabeană de la sfîrşitul anilor 1980 şi din perioada imediat următoare a avut parte de o serie de obiecţii devenite aproape un loc comun, excesul de inflamare şi de patetism fiind printre principalele reproşuri care i s-au adus. Însă, dincolo de nivelul simplei dispute, nu a avut loc o dezbatere aplicată pe acest subiect, care să decanteze bine nuanţele, raportându-le inevitabil la contextul social-politic al perioadei respective. Pentru evoluţia genului, acei ani au adus o schimbare radicală de instrumentar retoric, o nouă etapă a publicisticii basarabene. Una de înflorire şi de mare putere de seducţie, devenită o trambulină de lansare în ipostaza de publicişti a câtorva poeţi şi prozatori dintre cei mai de succes. Nicolae Dabija, Grigore Vieru, Dumitru Matcovschi, Ion Druţă sunt nume emblematice de scriitori deveniţi publicişti în acei ani tumultoşi, de renaştere naţională. Aceşti autori s-au implicat, cu tot instrumentarul artistic de care dispuneau, pentru a informa cetăţenii în legătură cu problemele acute ale zilei, care vizau revenirea la grafia latină, clarificarea aspectului identitar, lichidarea spaţiilor albe ale istoriei create artificial de regimul totalitar, precum şi alte aspecte social-economice şi politice de mare interes public. Textele publicistice de atunci au avut un impact deosebit în evoluţia democratică a societăţii şi în declanşarea unor energii de sorginte românească, revigoratoare pentru Basarabia. În acel context, implicarea lui Ion Druţă în publicistică nu a provocat nedumeriri. Un fel de misionarism, dar şi o empatie cu aşteptările şi trăirile de moment ale cititorului erau expuse deja în proza scriitorului. Lansarea pe teren publicistic a prozatorului s-a produs, sub semnul „perestroicii” lui Gorbaciov, cu articolul de răsunet Pământul, apa şi virgulele, publicat de I. Druţă în 1987, în Literaturnaia gazeta. Autorul aducea în atenţia cititorilor efectele nocive ale chimizării excesive ale pământului, în urma cărora, spunea publicistul, se nasc copii cu handicap şi pământul se otrăveşte cu pesticidele care-i vor...

Nici eroi, nici trădători, doar niște oameni bicisnici sub vremi

1. În „Sovetskaia Moldavia” din 25 septembrie 1948 I.D. Ciobanu, I. Canna, E. Egorov publică denunțul jdanovist „Să smulgem din rădăcini naţionalismul burghez din creaţia scriitorilor moldoveni”. I. D. Ciobanu este decorat cu ordinul Lenin iar Ion Canna, în ianuarie 1952, primeşte titlul onorific de „fondator al prozei sovietice moldoveneşti” şi promisiunea unei case de vacanţă (dacea) pe cheltuiala statului. 2. Cu prilejul unei reuniuni a USM din 1948, Andrei Lupan critică aspru „formalismul” unui poem al lui Deleanu, în prezenţa autorului, după ce, cu nicio oră înainte, îi promisese să-l apere împotriva atacurilor transnistrenilor. Andrei Lupan va face o carieră fulminantă în cadrul nomenclaturii de partid a epocii, devenind Prim secretar al Uniunii Scriitorilor, distins cu cele mai diverse premii și distincții, culminând cu titlul de Erou al Muncii Socialiste. 3. În 1959 Em. Bucov îl atacă virulent pe Vasile Coroban pentru înțelegerea greșită, „naționalistă”, a specificului național. Em. Bucov face și el o carieră fulminantă în structurile literare și de stat sovietice. Și el este decorat cu titlul de Erou al Muncii Socialiste, fapt care îl făcea pe un scriitor caucazian să se mire că o literatură mică are atâția eroi. 5. În 1972 apare în „Moldova Socialistă” denunțul-pamflet al lui D. Tăbăcaru, în care autorul atrage atenția forurilor de partid asupra greșelilor ideologice și de interpretare istorică din romanul lui Ion Druță „Povara bunătății noastre”. D. Tăbăcaru, filolog de specialitate, ocupându-se la Academia de Științe cu ateismul științific, face o carieră strălucită în domeniul „științific” al ateismului moldovenesc. 5. În 2014 Petru Negură bate alarma, atenționând organele de decizie ale R. Moldova supra inadmisibilității decernării lui Paul Goma a Premiului Național. Paul Goma are o faimă de antisemit și negaționist, care poate face rău imaginii Moldovei ca stat pornit pe drumul integrării europene. Denunțul e susținut de tobele concertate ale unei campanii furibunde antiGoma și cu...

Săptămâna aceasta lui Paul Goma i s-a oferit încă un prilej de a face un infarct

Săptămâna aceasta lui Paul Goma i s-a oferit încă un prilej (printre multe altele câte au mai fost) de a face un infarct. „Basarabenii lui” , harnici apărători ai cauzei …europenității l-au “executat“ cu o nebănuită (cel puțin pentru mine) ură și încrâncenare. Capul de acuzare este eseul Săptămâna roșie, o carte în care autorul pune niște semne de întrebare asupra unui fragment din istoria națională, aduce în discuție niște documente istorice, își exprimă o opinie personală. Deci, nu un manual de istorie, nu un studiu științific, dar un ESEU (conform DEX-ului, eseu înseamnă: studiu de proporții reduse asupra unor probleme filozofice, literare, științifice etc., care expune un punct de vedere personal, fără intenția de a epuiza subiectul). Iată că în numele valorilor europene, lui Paul Goma i se impută totalitarist dreptul la opinie, fie ea și exagerată sau eronată. „Judecătorii” lui îl declară antisemit și îi dau de-a valma lecții de istorie, politică, moralitate etc. Și nu oricum, dar de pe poziție de deținători ai adevărului absolut, adevăr în ultimă instanță. Ar fi amuzant, dacă n-ar fi trist. Trist că acest asalt denigrator a împiedicat conferirea Premiului Național lui Paul Goma. Mă întreb dacă a contat pentru Comisia Guvernamentală faptul că: 1. Paul Goma este unul dintre cei mai importanți scriitori români și cel mai cunoscut disident român anticomunist. 2. A fost toată viața luptător deschis împotriva comunismului, fapt pentru care a suferit în închisorile comuniste, a fost supus domiciliui forțat, a fost forțat să plece din țară, i s-au organizat câteva tentative de omor, apoi de răpire a fiului Filip, a fost un indezirabil pentru edituri, programe și manuale școlare etc. 3. Este autor a unei liste impresionante de peste 40 de cărți, traduse în franceză, engleză, olandeză, suedeză, italiană, acum și în japoneză. 4. Este un reformator al romanului românesc modern, un inovator de tehnică narativă...