Dacă peste o sută de ani îşi va aminti cineva…

 Interviu cu Alexandru Burlacu Vitalie Răileanu: Dle Alexandru Burlacu, să vorbim mai întâi despre debutul D-stră, despre volumul „Critica în labirint”. Am auzit afirmaţia că astăzi aţi revizui unele texte. Din ce considerente le-aţi scrie acum altfel sau, mai ştiu eu, chiar le-aţi revizui? Alexandru Burlacu: Dragă Vitalie, mi-ai atins o rană care mă doare. Am debutat editorial târziu. În 1986 susţinusem teza de doctorat şi, în inerţia cutumelor academice, urma să editez monografia „Simbol şi simbolizare în poezia contemporană”. Am rezistat presiunilor şi nu m-am lăsat provocat, dar nici nu mă ţinea cureaua. V.R.: Adică? A.B.: Credeam că la o vârstă de 32-33 de ani, câţi aveam pe atunci, debutează numai rataţii. Eram conştient că se edita prea multă maculatură şi în afara academiei adia vântul schimbărilor, mă tem să spun „perestroikă”, un cuvânt atunci atât de frecvent rostit ca şi astăzi „integrare europeană”. Prietenii mei de la academie îşi aduc aminte, cu umor, cum, în bătaie de joc, ceream medalie pentru că, imaginează-ţi, nu am publicat cartea. Vezi, statul economisise ceva bani cu needitarea manuscrisului meu. Cum crezi? V:R.: Înţeleg că… A.B.: Ai dreptate, în lume încă nu s-a găsit o editură să poată scoate o carte fără a-i prezenta manuscrisul. Dar nu am stat mult pe gânduri în 1990, când între primele cărţi cu grafie latină editate la noi a fost şi antologia „Scriitori de la Viaţa Basarabiei” (cu un tiraj de circa 20 de mii de exemplare, nici astăzi nu-mi vine a crede) care a dispărut de pe rafturile librăriilor” în mai puţin de o lună, o carte cu unele păcate, dar cu multe ecouri favorabile aici şi în Ţară. Achitasem o poliţă sentimentală pentru manuscrisul neprezentat. De fapt, din „Critica în labirint” au pornit cam toate celelalte cărţi ale mele şi toate în tiraje minuscule. V:R.: Spuneţi-mi, vă rog, cum faceţi D-stră diferenţa de...

Citiţi Metaliteratură!

Un interviu de Ioana Revnic, Literatura de azi Dacă întrebi un cititor obişnuit ce cuvinte îi vin în minte când se gândeşte la o revistă academică de literatură, este foarte probabil ca printre răspunsuri să se găsească şi următoarele: rigurozitate, seriozitate, exigenţă, plictis, pertinenţă, exclusivism, inaccesibilitate. Ei bine, există cineva care s-a gândit să aducă o asemenea publicaţie mai aproape de cititorii de orice soi. Este vorba de o femeie – doctor în Filologie, conferenţiar universitar, cercetătoare, critic literar. Publicaţia pe care o am în vedere apare în Basarabia şi devine din ce în ce mai vizibilă. E accesibilă oricui, printr-o impresionantă arhivă electronică. A fost fondată în anul 2000 de către un profesor universitar. Numele acestuia şi istoria revistei le veţi afla în cele ce urmează. Stau de vorbă cu Aliona GRATI, redactor-şef al revistei ştiinţifice Metaliteratură, din Chişinău. *** Documentându-mă pentru dialogul nostru, am scotocit prin arhiva electronică a revistei Metaliteratură şi am avut plăcuta surpriză să găsesc acolo toate numerele publicaţiei, din 2001 până azi. Totodată, am constatat că numele dvs. este prezent în paginile ei încă din 2001. Vă invit să schiţaţi o istorie – subiectivă – a acesteia. Înainte de toate, lămuriţi-mi o curiozitate mai veche: De ce revista Metaliteratură se numeşte astfel? Încep prin a vă mulţumi, Ioana, pentru atenţia pe care ne-aţi acordat-o nouă celor care întreţinem de mai mulţi ani aici, în stânga Prutului, spiritul literaturii române. Am remarcat, desigur, rezultatele vizitelor pe care le-aţi făcut literaturii române din Republica Moldova. Observaţia de la distanţă şi prezenţa dumneavoastră reală la întrunirile noastre culturale au dat roade frumoase: cronici la cărţile apărute aici, prezentări ale evenimentelor de la Chişinău, popularizarea numelor autorilor noştri etc. Ceea ce faceţi ne bucură foarte mult. Întrebarea de ce revista Metaliteratură se numeşte astfel trebuie adresată mai degrabă fondatorului ei, domnul profesor doctor habilitat Alexandru Burlacu care...

Credo – o ficţiune autobiografică cu/minte

Credo (Chişinău, Pontos, 2012) este romanul de debut al lui Pavel Borş, de profesie medic chirurg la Spitalul Republican din Chişinău, cu experienţă în spitalele din Franţa, despre care şi povesteşte în cartea sa. Naraţiunea e cu temă la zi, în sensul că se referă la tipicul nostru de-a interacţiona cu lumea şi la felul cum se raportează lumea la noi. Dacă personajul Claudiei Partole din Totentanz pleacă în Italia la muncă, personajul lui Pavel Borş are intenţii ceva mai elevate. El se duce în Franţa pentru a-şi îmbogăţi experienţa de medic chirurg în spitalele de acolo. Peripeţiile lui încep chiar din prima seară la Paris, când observă că francezii de la spital au uzul politeţii …şi nimic mai mult. Nimeni nu se angajează să-l primească acasă pe drumeţul obosit. O noapte la hotel costă prea mult şi personajul nostru înţelege că urmează să doarmă cam pe unde dorm şi boschetarii. După prima noapte petrecută pe aiurea, urmează alte greutăţi. Trebuie să socializeze cu medicii, să le câştige încrederea, să intre în atmosfera spitalului. Bine că măcar franceza o cunoşte şi norocul lui că o doctoriţă româncă îl îndrumă să meargă la domnul Velţianu, un român stabilit în Franţa, rezolvându-i astfel problema cazării. Lecţiile dure de viaţă însă nu se opresc aici. Dificultăţile se ivesc la tot pasul. Aici, înțelege el, nimeni nu-şi pune problema ta, nu interesează pe nimeni viaţa ta privată, dilemele  tale existenţiale. Pentru a supravieţui preţurilor pariziene, basarabeanul suportă epizoade lungi de foame şi e nevoit să frecventeze seara pieţele, în căutarea cozilor de peşte rămase de la negustori. În asemenea condiţii, visul lui parizian riscă să naufragieze. Dacă nu ar fi fost ambiţia de a reuşi cu orice preţ. Omul îşi dă toată sârguinţa să se integreze. Este atent la gesturile, reacţiile, abordările francezilor. Îi compară cu moldovenii, remarcând decalajele la nivel de mentalitate, educaţie şi...

Critica literară între cercetare și creativitate

Cartea Ninei Corcinschi Soarele și păunul. Căutări de paradigmă (Chișinău, Institutul de Filologie, 2013) reprezintă o nouă provocare venită din partea criticii tinere de la noi. O provocare convingătoare prin curajul și finețea cu care este abordată literatura, în special cea de ultimă oră, din Basarabia. Autoarea analizează cu aceeași dexteritate atât poezia, cât și proza sau critica literară. Din cartea Ninei Corcinschi aflăm despre noile apariții atât în plan literar, cât și în cel științific. Aflăm, spre exemplu despre o carte puțin mediatizată în mediul cultural basarabean: Vivre la CréActivité. Réflexion sur lʼeducatin artistique en arts plastiques (Edition Peisaj. Collection Cogito, Cȏte Saint-Luc, 2012). Autoarea cărții, Maia Morel, originară din Republica Moldova, este în prezent cercetătoare la Institutul Național de Cercetare Științifică din Montréal. Analizând sistemul pedagogic din școala moldovenească și cea franceză, Maia Morel ajunge la concluzii sumbre: „În pofida transformărilor sistemului de învățământ, survenite duă obținerea democrației, pedagogia creativă din Republica Moldova e doar la nivel de declarații: o terminologie nouă surapusă peste practicile vechi. Textele oficiale și activitățile școlare nu se intersectează în demersurile pedagogice ale profesorilor școlari”. Tot la Nina Corcinschi citim și despre studiul lui Galaction Verebceanu asupra vechiului roman Bertoldo. Cercetătorul analizează manuscrisul din patrimoniul Muzeului Istoric de stat din Moscova, unde este înregistrat cu titlul Povestʼ o narodnom mudrețe Bertolʼ de. „Romanul, scrie Nina Corcinschi, este studiat de Galaction Verebceanu în toate straturile sale, analiza întreprinsă provocând numeroase revelații, foarte interesante pentru lingviști și pentru istoricii literari (…) Cercetătorul își propune (și reușește în cele din urmă) să clarifice aspecte privind împrumuturile neologice (la nivelul limbii epocii), bogăția sinonimică, expresivitatea stilistică și uzurile lingvistice. Foarte oportună pentru acest demers este prezentarea, în paralel cu transcrierea textului propriu-zis, a facsimililor manuscrisului, a diferențelor fonetice, morfologice, sintactice și lexicale dintre textul cercetat și cel păstrat în fondurile Bibliotecii Academiei Române din București, cu...