Sanda Cordoş: „Ce rost are să mai citim literatură?”

Autor: Maria Pilchin  Am citit recent o carte mai veche, una semnată de Sanda Cordoş, de care mă leagă o prietenie iscată frumos într-o corespondenţă culturală specială. Cartea e întitulată retoric „Ce rost are să mai citim literatură?” (Compania, Bucureşti, 2004). Am înghiţit-o într-o seară – un eseu scris de un critic şi un istoric literar, dar în primul rând de o profesoară universitară despre lectură, literatură la zi şi felul în care predăm şi receptăm paginile scrise. Autoarea refuză speculaţiile ideatice pe care le uzitează mulţi când este vorba să vorbească despre literatura dintr-o societate contemporană. Sanda Cordoş urcă de jos în sus, argumentaţia vine din pragmatica vieţii, din contextul ei real: „Trăim într-o lume care aşază printre valorile sale de prim rang originalitatea, creativitatea, inventivitatea, făcând adesea din ele condiţii ale reuşitei. Nu trebuie să ne orientăm atenţia spre profesii speciale sau rare. Este de-ajuns să deschidem ziarul de astăzi la pagina ofertelor de muncă: şi inginerului de sistem, şi cofetarului, şi măcelarului, şi expertului-contabil li se cer, deopotrivă, inventivitate, creativitate şi dinamism. Pentru dezvoltarea acestor calităţi, literatura este un excelent instructor”. Este o încercare de a promova ideea de literatură cu ajutorul instrumentelor netradiţionale în acest sens: „De mai bine de un secol, literatura a încetat să mai fie considerată un limbaj privilegiat, un limbaj ales, accesibil unei elite. Literatura este privită mai degrabă ca un limbaj totalizator, de sinteză, în care sunt integrate şi valorificate cu mare intensitate posibilităţile cuvintelor (fie ele active sau pasive, frecvente ca banii sau rare ca diamantele) dintr-o limbă dată […] Această atotcuprindere cuvântătoare face din literatură un depozit viu al vocabularului, un supermarket lexical, cu raioane din cele mai variate şi colorate şi cu un negoţ foarte viu”. Aici mă gândesc la eternele complexe ale literaţilor din cadrul departamentelor şi institutelor de cercetare care de multe ori se întreabă...

Alexandru Petria. Poezia voluptăților dulci-amare

Autor: Nina Corcinschi Alexandru Petria este unul dintre puținii poeți ai erosului, care reușește să facă din imagistica erotico-sexuală poezie bună. Volumul lui Călăul harnic (București, Herg Benet, 2012) e o imensă poezie cu sertare, din care se ivesc provocator jucării pentru chefuri nocturne, lenjerii de femeie, dar și chestii grave, cum ar fi jurnale de idei, reflecții și viziuni cu marca insolitului.  Autorul se prezintă drept un macho de temut, pentru pudibonzi mai ales,  dar unul cu respect şi înţelegere faţă de obiectul admiraţiei sale. Femeile lui, pasă-mi-te „au da, şi un vagin, şi sâni, şi fese,/ dar ele nu stau pe aer/ ci pe un suflet”. Aşadar, sensibilitatea e  arbitrul ascuns al reprezentărilor de forţă masculină ale  poeziei lui Alexandru Petria. Cât spectacol şi poză cu efecte tari, ațâțătoare, la limită cu pornografia („viaţa, un rest de spermă pe buzele tale”), atâta sensibilitate autentică, sinceritate şi (culmea!) decenţă …artistică: „dacă maica tereza din calcutta mi l-a deschis/  în ochi pe dumnezeu,/ părul tău de pe pubis tuns perie,/ respiraţia – noapte de insomnie răsucindu-se în propria incertitudine,/ mâinile care-mi cercetează testiculele,/ ferme dar sensibile,/ au fost schimbarea apei în acvariu,/ m-ai deschis în proprii ochi/ de unde să nu mai fug” (ochii). Nu doar iubirea mistică transfigurează, dar şi actul erotic carnal. De fapt, în poezia lui Alexandru Petria acestea sunt inseparabile. Iubirea e trăită pe viu, în sensul ei primordial, adamic,  nefiind măsluită prin false şi inutile pudori. Viața izbucnește năvalnic în poezie, cu dorințe, temeri și emoții cât se poate de telurice. Imaginația nu are nevoie să ancoreze în oniric, întrucât iubirea ține de  o realitate a prezentului concret, e definită din stările spontane de acum. Tribulațiile erotice sunt transmise rapid și impetuos, prin elementele nepretențioase și autentice ale colocvialului: „îmi eşti tare drag, ţin la tine enorm/ dar nu ţi-am spus că te iubesc,/ vine pe chat,/ şi ce...