Negare și identitate. Limite noi ale umanului și literarului în proza postmodernistă

Autor: Vasile GRIBINCEA                    Considerații preliminare        Termen-cheie în relația cu lumea, ansamblul a ceea ce particularizează și ceea ce apropie de universal, identitatea este un reper cu numeroase deschideri în discuțiile despre literatură. Această situație generală manifestă un specific la prima vedere paradoxal în postmodernism, din faza incipientă a acestei paradigme până în zilele noastre. Preocuparea intensă  față de problematica identitară este un element subsumabil dominantei ontologice, definitorie pentru postmodernism în accepția lui Brian McHale [6, p.29]. În acord cu acest punct de vedere, voi aborda postmodernismul din perspectiva unui dublu efort metodic de forțare și eventuală redefinire a limitelor ontologice. Pe de o parte, efortul vizează statutul operei literare (atât la nivelul elementelor interne, cât și în raport cu realitatea extraliterară); pe de altă parte, efortul vizează statutul ființei umane, în unele cazuri chiar umanul ca un concept ontologic de bază. Având în vedere distincția pe care am stabilit-o, un efort problematizant în oricare dintre cele două direcții presupune consecințe și în cealaltă direcție. În diverse formule, forța asociată cu delimitarea identitară este negarea.       Prin prisma teoriei și a istoriei literare, mă raportez la negare ca la un nucleu esențialmente modernist, care funcționează la o intensitate superioară abia în cadrul postmodernismului. Între cele două mișcări se stabilește nu numai o legătură de continuitate radicalizantă, ci și o comunicare ce avansează din și în ambele sensuri, într-o manieră care depășește logica ireversibilității. Astfel, pe lângă faptul că pune în contrast dominanta ontologică și dominanta epistemologică (specifică modernismului), Brian McHale accentuează permeabilitatea hotarului dintre cele două: „Forțați limita întrebărilor epistemologice suficient de mult, și ele « se revarsă» în întrebări ontologice. La fel, forțați limita întrebărilor ontologice suficient de mult, și ele « trec » în întrebări epistemologice” [6, p.30].  Iată încă un exemplu edificator: prezentând...

Fascinaţia lecturii sau despre cărţile care ştiu să iubească

Autor: Galina Aniţoi Prezenţă agreabilă şi nume bine cotat în mediul literar de la noi, Nina Corcinschi (cadru didactic universitar, cercetător ştiinţific, critic şi istoric literar) ştie să cucerească, înainte de toate, prin discurs: prin cel rostit şi, mai cu seamă, prin cel scris. Numărul impunător de publicaţii (studii, articole ştiinţifice, cronici) pe care le semnează fac dovada cititorului a cărui sete de lectură sporeşte cu fiecare carte consumată şi a omului/intelectualului care se împlineşte prin scris. Pe parcursul ultimilor doi-trei ani, Nina Corcinschi a publicat mai multe cronici de carte în revistele literare cu care colaborează (Metaliteratură, Contrafort, Argeş, Hyperion), cronici pe care le-a adunat în volumul Cărţile care mă iubesc (Iaşi, editura Junimea, 2016). Cu un titlu original, noua sa apariţie editorială  nu se lasă trecută cu vederea, stârnind/incitând curiozitatea şi dorinţa de a o parcurge. Actul lecturial îţi procură, pe bună dreptate, o adevărată satisfacţie. Dincolo de criticul care este, o decoperi pe autoare în ipostaza unui cititor pasionat şi fascinat de lectură, de lectura cărţilor bune, care îşi aleg ele însele cititorul/cititoarea, care o „impresionează”, care răspund cumva „nevoilor” ei „existenţiale şi estetice” şi o invită „la scrisul hedonist”. Pe de altă parte, i-am admirat şi stilul, unul deosebit, dând în vileag o scriitură consistentă şi savuroasă. Materialul cărţii este organizat în trei capitole, pe genuri (poezie, proză, critică), exerciţiului critic fiind supus un spectru larg şi variat de texte. Alături de scriitori consacraţi apar şi nume de autori mai tineri sau debutanţi: Emilian Galaicu-Păun, Nicolae Leahu, Andrei Ţurcanu, Grigore Chiper, Mariana Codruţ, Călina Trifan, Liliana Armaşu, Radmila Popovici, Maria Şleahtiţchi, Dumitru Crudu, Mihaela Ursa, Felix Nicolau, Vitalie Ciobanu, Maria Pilchin, Aura Maru etc. Trebuie să menţionăm că autoarea nu ocupă poziţia unui critic care emite numai verdicte în favoarea sau defavoarea cuiva, la fel cum şi demersul său hermeneutic depăşeşte cadrul unor simple cronici....