”aceeași viziune tot mai concretă”

”aceeași viziune tot mai concretă”

autor: Vasile Gribincea

chiar la începutul partidei șah mat
jucătorului
însuși
pionul
mută
după nebunul
său
plac
mâna
care trebuia
să-l mute

***

dar nu au nimic
de ascuns         nimic
de-mpărtășit    nimic e nu
mai puțin         decât cuvântul
favorit             al lor     care n-au
măcar un cuvânt           ce-i poate
numi

 

la sfârșit va fi Cuvântul           își
spun     cred fără rest că adevărul nu
poate fi
altul

știu exact
unde trebuie
să ajungă         ce e bine
să facă

trăiesc numai schimbări           imposibil
de sesizat         pentru
oricine din
afară

își
simt discret
invulnerabilitatea
îi obsedează     îi
liniștește          aceeași viziune tot
mai concretă

o foaie cu o singură
față
un nume unic
pe ea                nimeni
care să poată să-l
șteargă

cine
îl va rosti

***

Când am încetat să-i cer
ce nu-mi poate oferi,
am înțeles că-mi poate oferi
mai mult decât pot
cere

poem despre viața mea
Te mult
viața mea fără tine

o frază din care au dispărut verbele și
o carte din care au dispărut frazele și
o bibliotecă din care au dispărut cărțile și
un oraș din care au dispărut bibliotecile și
terra de pe care au dispărut orașele și
universul din care a dispărut terra

Te mult

viața mea cu tine

terra în care s-a strâns tot universul și
un oraș în care s-a strâns toată terra și
o bibliotecă în care s-au strâns toate orașele și
o carte în care s-au strâns toate bibliotecile și
o frază în care s-au strâns toate cărțile și
un verb în care s-au strâns toate frazele

și tăcerea în care a dispărut     strâns ca-ntr-o
gaură neagră
verbul

Te mult

 pima noapte

cât de bine poate fi să
te culci             tot
în orașul unde

nici o lacrimă
n-a curs            unde nimeni
nu poate
avea insomnii
unde toate

semafoarele au  4
culori               și funcționează
doar la a patra             fără
nume

cine ești
în locul meu     întotdeauna
e altcineva

cum ai uita
un vis               dispare ce
puteai
spune   despre trup și suflet [1]
auzi
mai clar decât
vrei         că
plânge
după tine

cui lipsești de fapt
nu-l vezi
dar știi că nu
poate fi altfel               e
cel mai frumos dintre
necunoscuți
ia         a câta oară
somniferul cel mai
puternic           fără griji           știe cât
poate

chiar la 00:
00        lasă
în urmă patul  camera ușa încuiată
cu două
chei      teama plăcerea tot ce
a uitat
viața reîncepe întotdeauna dar numai acum
reîncepe cu adevărat

de pe
partea nevăzută a lunii            curge
lumină grea și moale                peste tot
orașul plin de
oameni blajini și
reci
o mulțime în care foarte
curând             vei putea
să găsești pe
oricine
o mulțime în care foarte
curând             vei recunoaște
pe oricine

deschidere       apropiere         solidaritate fără
precedent        puterea de a
lăsa în urmă tot ce
trebuie
ai
vrea     să știi
ce ne aduce
împreună         ce ne va ține
laolaltă
dar simți că
e ok să întrebi și
de data asta numai în
gând

ce nu e cum
trebuie
cine
întreabă în locul tău
cine
răspunde

[1] Vezi filmul premiat cu Ursul de Aur în 2017.

 

 

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *