Sunteți aici:Alexandru Burlacu

Dacă peste o sută de ani îşi va aminti cineva…

 Interviu cu Alexandru Burlacu Vitalie Răileanu: Dle Alexandru Burlacu, să vorbim mai întâi despre debutul D-stră, despre volumul „Critica în labirint”. Am auzit afirmaţia că astăzi aţi revizui unele texte. Din ce considerente le-aţi scrie acum altfel sau, mai ştiu eu, chiar le-aţi revizui? Alexandru Burlacu: Dragă Vitalie, mi-ai atins o rană care mă doare. Am debutat editorial târziu. În 1986 susţinusem teza de doctorat şi, în inerţia cutumelor academice, urma să editez monografia „Simbol şi simbolizare în poezia contemporană”. Am rezistat presiunilor şi nu m-am lăsat provocat, dar nici nu mă ţinea cureaua. V.R.: Adică? A.B.: Credeam că la o vârstă de 32-33 de ani, câţi aveam pe atunci, debutează numai rataţii. Eram conştient că se edita prea multă maculatură şi în afara academiei adia vântul schimbărilor, mă tem să spun „perestroikă”, un cuvânt atunci atât de frecvent rostit ca şi astăzi „integrare europeană”. Prietenii mei de la academie îşi aduc aminte, cu umor, cum, în bătaie de joc, ceream medalie pentru că, imaginează-ţi, nu am publicat cartea. Vezi, statul economisise ceva bani cu needitarea manuscrisului meu. Cum crezi? V:R.: Înţeleg că… A.B.: Ai dreptate, în lume încă nu s-a găsit o editură să poată scoate o carte fără a-i prezenta manuscrisul. Dar nu am stat mult pe gânduri în 1990, când între primele cărţi cu grafie latină editate la noi a fost şi antologia „Scriitori de la Viaţa Basarabiei” (cu un tiraj de circa 20 de mii de exemplare, nici astăzi nu-mi vine a crede) care a dispărut de pe rafturile librăriilor” în mai puţin de o lună, o carte cu unele păcate, dar cu multe ecouri favorabile aici şi în Ţară. Achitasem o poliţă sentimentală pentru manuscrisul neprezentat. De fapt, din „Critica în labirint” au pornit cam toate celelalte cărţi ale mele şi toate în tiraje minuscule. V:R.: Spuneţi-mi, vă rog, cum faceţi D-stră diferenţa de...