Sunteți aici:Cronică

„Capătul drumului”, noul roman al Lilianei Corobca

Autor: Ecaterina Deleu Cele câteva fragmente din cartea „Capătul drumului” (Editura Polirom, 2018) făcute publice de Liliana Corobca au fost primele semne ale unui roman foarte bun, de o rară frumuseţe. Iar lectura cărţii confirmă primele impresii. Am aşteptat să pot citi cartea „Capătul drumului” cum nu s-a întâmplat foarte des. Cartea a ajuns la Chişinău în depozite abia vinerea trecută, acum exact o săptămână, deja poate fi găsită şi în librăriile din Republica Moldova. Prima oară când am auzit cuvântul deportaţi (şoptit) era prin 1989, într-un autobuz, şi doar pentru că eram foarte aproape de două femei care urcaseră din satul vecin, Colibaşi, am putut prinde aceste şoapte, schimbate între ele (ai grijă…!). Mai târziu mi s-a întâmplat să ascult mărturiile mai multor oameni deportaţi din Călăraşi, Ungheni, Căuşeni. Era halucinant să-ţi dai seama că oamenii erau luaţi pe sus din propria casă – cu copii, cu părinţi bătrâni şi bolnavi – duşi în condiţii greu de imaginat la capătul pământului, în Siberii îngheţate. Despre trenul morţii (balaurul roşu) şi „Smert reka” (râul morţii) vorbeşte şi „Blajinica noastră”, cum îi spune afectuos strănepoata Anei Blajinschi, ascultându-i mărturiile. „Şi râul acela şi stepa necuprinsă aveau atât de mult cer şi atât de multă moarte!” (p.196) sau „Am tot murit, am murit cu fiecare om scump care m-a părăsit şi acum moartea nu mă mai sperie, nu mă mai doare” (p. 246) – dar şi alte fragmente mult mai dure reflectă doar în parte permanenta veghere / prezenţă a morţii. Şirul lung de morţi / cadavre aruncate din tren pe drumuri / în apă e doar groaznicul preludiu, pentru că situaţia s-a agravat în primele ierni de foamete şi ger din ţinuturile îngheţate. Cartea începe abrupt, iar contrastul dintre cer / moarte este izbitor: „La capătul drumului se află cerul… iar pe noi, după o călătorie lungă în trenul iadului...

Autori basarabeni în volume de proză scurtă publicate în Italia

Autor: Ecaterina Deleu  „Nu uita nimic! Memoria ta trebuie să fie tare ca focul de iarnă şi cristalină ca sarea care topeşte zăpada”. Alketa Vako, cartea Briciole (rom. Firimituri), Besa Editrice, 2016 Daniella Finocchi este coordonatoarea unui proiect literar inedit dedicat femeilor imigrate şi desfăşurat de-a lungul a mai bine de 12 ani în Italia. Mai multe femei originare din Republica Moldova au fost  incluse în Banca Dati BASILI / Banca Dati Scrittori Immigrati in Lingua Italiana [1]. Participarea imigranţilor la (re)crearea literaturii contemporane a fost semnalată şi apreciată de Armando Gnisci, cercetător al literaturii comparate, fondator al Băncii de Date BASILI şi al Revistei italiene de literatură comparată (it. Rivista italiana di letteratura comparata), profesor la Universitatea Sapienza din Roma [2]. Este vorba de un concurs literar dedicat femeilor imigrate în Italia, care vorbeşte despre integrare / literatură / istorii de migraţie. Volumul „Lingua madre Duemila diciassette: Racconti di donne straniere in Italia” [3] este coordonat de Daniella Finocchi şi a fost publicat de Editura SEB27, în urma desfăşurării concursului literar naţional „Lingua madre 2017”. Prima ediţie a concursului literar a avut loc în 2005, la iniţiativa Danielei Finocchi. Este un proiect sprijinit de Regiunea Torino, de Salonul Internaţional de Carte din Torino, de Fundaţia pentru carte, muzică şi cultură din Torino, sub patronajul Ministerului Culturii al Italiei. În ultimii ani, spectrul femeilor participante s-a lărgit tot mai mult, alături de femeile imigrate participând elevi şi studenţi, precum şi femei aflate în detenţie, dar şi membre ale asociaţiilor de migranţi. O secţiune aparte este dedicată femeilor italiene care vor să povestească istorii despre femei imigrate. În volumul din 2017 au fost incluse textele a trei autoare originare din Republica Moldova: Sabrina Roibu, elevă, cu povestirea „Caro Jack” (rom. Dragă Jack); Olga Ciocan, cu povestirea „Profumi gastronomici” (rom. Arome gastronomice); Viorica Ungureanu, cu povestirea „Da quando sono ombra” (rom. De...

Despre „omul amestecat” din mesopotamia.md

autor:  Galina Anițoi Poezia Mariei Pilchin am citit-o dintr-o răsuflare (Maria Pilchin, Poeme pentru Ivan Gogh, Piteşti, Paralela 45, 2015). Asemenea lucru mi se întâmplă cu volumele de versuri care rezonează cumva aparte cu trăirile şi stările mele de spirit. În cazul Poemelor pentru Ivan Gogh, această carte mi-a „răscolit” copilăria și adolescenţa  care, de multe ori, îmi lasă ciudata senzaţie că fac parte dintr-o cu totul altă viaţă. Una ale cărei însemne însă le-am purtat peste ani, ca pe nişte sechele: steluţa lui lenin,  povestea cu ivanuşca şi alionuşca, hit-ul ivanushki international, filmul sovietic malenikaia vera, zilele de informare politică, apoi iura roşca (…) erou naţional, pe care, deja studentă la litere, l-am urmat în orăşelul libertăţii. Am găsit în acest volum o poezie care se vrea, în mare parte, expresia unei realităţi contradictorii, tensionate, fixând drama unui popor aflat într-o lungă și sinuoasă căutare de sine, trăindu-și acut criza propriei identități: și aveai două nume/ și zâmbeai/ te uitai în oglindă/ să îți cauți celălalt nume/ nu mai era/ căci emigrase/ numele tău se exilase/ dincolo de tine (CONTROL VAMAL). De mai bine de două decenii traversăm o perioadă de tranziţie anevoioasă şi, aparent, interminabilă. Cu toate acestea, trecutul sovietic nu s-a desprins definitiv de noi (nu vrea să se desprindă sau nu îl lăsăm să o facă). Se obstinează să mai vegheze asupra noastră: matrioşka nu pleacă nicăieri/ ea stă ca un lar la colţul patului (PUPA RUSA) și să ne alimenteze continuu un sentiment al unui „om amestecat”, al unui „om între lumi”, așa cum mărturisește însăși autoarea într-un interviu, pe care îl suntem sau îl simțim că suntem aici în Basarabia. Separată de ani de zile în tabere etnice ostile, năucită de toate culorile/ curcubeului politic (IVAN GOGH), lumea nu se mai așază în mesopotamia noastră: în mesopotamia mea/ nordul și sudul/ ca vârfurile...

Narațiunea ca ritual: Punct de vedere de Anatol Moraru

Autor: Maria Abramciuc   Scriitorul Anatol Moraru își onorează tot mai insistent și mai aplicat proiectul epic: noua sa carte de proză scurtă, Punct de vedere (Editura Junimea, 2017), îi denotă fidelitatea în raport cu propriile mecanisme epice, anunțate acum 15 ani, în debutul său, Nou tratat de igienă. Povestirile incluse în volumul comentat descind din zonele memoriei, naratorul/ naratorii plonjând în propriile spații mnezice, de unde extrag și reconfigurează cu pasiune istorii trăite cândva. Se profilează astfel dimensiunile evocatoare a discursului, intenția reconstitutivă a celui care povestește și care pune în lumină, cu ardoare narativă, o lume simplă, întâmplări insignifiante, la primă vedere, selectate din diverse realități: studențești, rurale, medicale, universitare, scriitoricești sau amoroase. O altă comedie umană, un gen de balcanitate, constituită din fragmente de existență ordinară sau mai puțin obișnuită, în drame și intrigi de tot felul, apare transcrisă lejer, diluat, în notații ample sau laconice, în expuneri ironice, pe alocuri, caustice sau luând formele unor caricaturi fine. Prozatorul imprimă personajelor obișnuite alură pitorească (Vitalie din A murit Vitalie ca prostu’, Fedica din Sufletul rus, Benedict din povestirea omonimă, Edy Stănilă din Eu și Edy ș.a), provocându-le uneori să povestească. De altfel, discursurile lor sunt înrămate în narațiunea-cadru, naratorul-prim adoptându-și condiția de martor sau de mesager al celor expuse de un alt narator. Procedeul stilistic povestirea în ramă, aplicat cu succes în construirea unor povestiri (Vin tare, Eu și Edy, O întâmplare nocturnă ), devine eficient în contextul proiectării unui topos al povestirii, căci efectul său constă în conturarea spațiului narațiunii, și nu în proiectarea unei tipologii umane. În Vin tare, naratorul își întrerupe voit discursul, inserând, prin analogie, o altă povestire despre aventurile sale în satul Șipoteni, ca în final, la fel de abrupt, să intervină un personajul, studentul Boris, care se include cu un discurs autonom în narațiunea întreruptă a profesorului Dorin Cojocaru. Organizată...

Un proiect cu dimensiuni impresionante: Diana Vrabie, antologia Orașul Iași în evocări literare: de la Costache Negruzzi la Geo Bogza

Autor: Maria Abramciuc Ceea ce-o caracterizează pe profesoara și cercetătoarea Diana Vrabie este ardoarea și seriozitatea, cu care se angajează în realizarea proiectelor academice și cele științifice. Anume aceste calități au motivat-o să-și extindă cele câteva proiecte de cercetare, obținute în cadrul unor concursuri, până la alcătuirea și editarea antologiilor Orașul Iași în evocări literare: de la Costache Negruzzi la Geo Bogza și Imaginea Iașilor în presa interbelică ieșeană, apărute, respectiv, la Editura Muzeelor și Junimea. Antologia Orașul Iași în evocări literare: de la Costache Negruzzi la Geo Bogza, realizarea căreia i-a solicitat autoarei, în primul rând, o viziunea clară asupra temei prezentate, denotă o activitate onestă și riguroasă de selecție a textelor, la care se mai adaugă capacitatea autoarei de triere și clasificare a scrierilor. Principiu de care s-a condus Diana Vrabie la organizarea acestei antologiei tematice este unul recuperator: volumul reunește în același spațiu un număr impunător de texte literare, apărute în diverse ediții și periodice pe parcursul a mai bine de 130 de ani, intervalul de timp examinat înscriindu-se între anii 1837, când apare Au mai pățit-o și alții de Costache Negruzzi, și 1973, când Geo Bogza publică volumul Priveliști și sentimente, din care este decupat fragmentul În turnul Golia. Inegale ca valoare artistică și registru stilistic, aceste texte literare proiectează o multitudine de ipostaze ale Iașului, coagulând o imagine complexă a orașului definit de Mihail Sadoveanu „Ierusalimul pribegilor, al refacerii, al nădejdii, al victoriei, al unirilor. Aici a bătut pulsul unui întreg popor”. Criteriu de selecți și ordonare a textelor este unul cronologic: au fost antologați scriitori reprezentativi și mai puțin cunoscuți – de la impresiile întemeietorilor narațiunii artistice românești (Costache Negruzzi, Alecu Russo, Mihail Kogălniceanu), la cele ale clasicilor Mihai Eminescu și Ion Luca Caragiale, la evocările scriitorilor din perioada interbelică Emil Gârleanu,  Gala Galaction, Mihail Sadoveanu, șirul de impresii încheindu-se un text selectat...

« Articole mai vechi