Sunteți aici:Ludmila Șimanschi

De la poezia virtuală la manifestul negativului digital

Un ambiţios tânăr scriitor român Darie Ducan vine în plină agonie postmodernă cu un program-manifest intrigant, de resurecţie lettristă, drept argument fiind dedicaţia inițiatorului lui Isidore Isou. Acest manifest nu impune sau delimitează o generaţie sau grupare literară, ci propune o nouă procedură lectorială inedită prin care textul ar putea fi scos din obişnuitele grile interpretative epuizate de critica actuală (fractalică, intertextuală, fenomenologică) şi i s-ar oferi relaxarea descoperirilor vizuale autentice, care inevitabil ar trebui să conducă la chintesenţa semnificaţiilor textuale. Fără a-şi radicaliza poziţiile în maniera prolificelor manifestelor literare nouăzeciste şi (post)douămiiste, se inoculează subtil contestarea livrescului excesiv şi consumerismului comercializat literar, care a sufocat literatura contemporană în ofensiva globalistă, a simplismului poeziei blogosfererelor, pentru a muta treptat centrul de greutate spre condamnarea vechilor paradigme exegetice sau a celor actuale care creează separatisme literare. Negativismul este propunerea lui Darie Ducan de reformatare a actului critic în plină normalitate a mediului informaţional supradigitalizat.Imaginea poemului în negativul procesării electronice, tehnoză, inversează ordinea nivelelor de intensitate lectorială pentru a impune forma societară de reprezentare. Ideile de bază ale teoretizării pătimaşe converg spre o viziune organicistă a dependenţei poeziei de mijloacele de suport, limbajul tehnologiilor informaţionale devenind o derivare a celui poetic. Schimbarea de optică scontată se obţine prin noua metodă de reinterpretare cu efecte vizuale din arsenalul aplicaţiilor digitale de formatare a imaginilor textelor poetice: binarizarea negativă şi oferta unghiulară. Negativismul ridică probleme de reconfigurare estetică prin traseul dantesc exegetic propus şi de repoziţionare a receptorului multiplu şi dinamic faţă de opera poetică prin teatralizarea focalizării verticale a scriiturii. Scopul este de a elibera arta suprasematizând-o prin impurităţile necesare operate, reducând efectele scolastice asupra poeziei. Utilitarismul social al textului e dezvoltat până la forma transpersonală de natură fiziologică care anulează sursologia, interpretările critice anterioare, tocirea simţului cititorului prin speculaţii creatoare anastatice de re-raportare, pentru a restabili spaţiul aseptic de relaţie dintre...