Sunteți aici:Radmila Popovici

Radmila Popovici, „intenționat voi pune rima pace”

wizz air mă prind înnodând una de-alta eșarfele aud în dulap molia ronțăie boarfele închid geamul spart prind o gură de aer cu ochii sticliți în oglindă mă-ncaier nu scriu poezie nici proastă din vară cuvintele mele se joacă afară m-am tuns băiețește îmi cade iar părul mi-i sprijin de-ncredere caloriferul mezina îmi spune că are vacanță scap ceașca se strică era din faianță wizz air anunță trei noi destinații atât (trec pe fb să văd ce fac alții)   sign out arunc medicamentele din casă scriu pe oglinzi cu ruj sunt norocoasă mă joc de-a baba-oarba cu lumina cânt tare și se supără vecina mă mir de crăciunel că înflorește vorbesc cu cine vreau dar pe muțește ca de-obicei a dat în foc cafeaua un covrigel mi-a deranjat măseaua azi trebuie să mă-ntâlnesc cu Geta mă-ntreb dacă să-mi pun sau nu bereta să nu uit să-mi notez să cumpăr kiwi și altceva s-o bucure pe Vivi fb mi-a devenit un fel de-agendă peste vreo zece ani va fi legendă mă văd comunicând prin holograme îmi vin în cap dar nu 30 de grame zâmbesc aiurea recunosc că-mi place intenționat voi pune rima pace firește mă impun s-apăs „sign out” „sign out” ca „sign in” din nou să caut   3 și-un sfert la 3 și-un sfert un vis desprinde pleoapa o lacrimă-și îneacă-n pernă apa citisem undeva că visul are în umbra sa o frică-n închisoare că Freud ar fi dezvăluit misterul dar frica lui era chiar adevărul care se-arată-odată la o mie de ani cuiva să-mi poată da și mie un strop să-l simt cum caută sub pleoapă în burta unei lacrimi să încapă și ea la 3 și-un sfert în vis să-l nască o clipă două numai să trăiască orașul doarme-n mii de uși închise eu stau cu Freud de vorbă despre vise   gută orașul...