Galina Aniţoi: „Viaţa mea – o matrioşkă burduşită cu amintiri”

Galina Aniţoi: „Viaţa mea – o matrioşkă burduşită cu amintiri”

Matrioşka

Din cenuşa anilor
ce se-adună

morman
la un capăt de drum

dezgrop amintiri
una câte una

amintiri plângând
amintiri sângerânde
amintiri încremenite de durere
amintiri chiuind de bucurie

încerc să le pun
una în alta
o amintire mică
în una mare
o amintire mare
în una şi mai mare
amintire în amintire

amintire în amintire –

o matrioşkă
burduşită cu amintiri
viaţa mea…

 

 Fuga spre mine însămi

Fără pauze
fuga
spre mine însămi
nu simt

nici foame
nici sete
nici oboseală

mă grăbesc

să ajung
în cât mai adâncul meu
în cât mai întunericul
a ceea ce sunt
să-mi întorc
sufletul pe dos
să-l scutur
de frici
îndoială şi griji
să-i confisc
măştile
ce şi le pune
în fiecare zi
alta
să-i sec
izvorul de furtuni

în paharul cu apă
să tranchilizez
fiara
ce-l sălăşluieşte
s-o trimit
cu un circ ambulant

fără capăt
drumul spre mine însămi

 

 Adio, Tată

I
Durerea –
şarpe încolăcit
pe trupul inimii

golul…

mai adânc
decât gura genunii

II
moartea
hoaţă de suflete
(dragi)
infractor
cu drepturi nescrise
şi infinite
de libertate…

III
te-ai mutat sub o cruce
şi taci

mormântul tău
Tată
rana deschisă
a familiei…

IV
atât de mult
ca acum
de când eşti prunc
la sânul morții
nu te-am iubit niciodată
Tată

şi-atât de mult
ca acum
de când ți-e drumeția
fără întoarcere
nu te-am aşteptat niciodată
Tată…

 

Aceiaşi viermi

Înainte de Sfintele Paşti
facem curăţenie
văruim copaci prispe borduri
măturăm curţi trotuare
spălăm geamuri şi draperii
scuturăm păretare
batem covoare
punem la dospit
pâinea şi cozonacii
aluatul creşte
invers proporţional
cu sufletele noastre
care indiferent de
anotimp şi sărbătoare
hrănesc mereu
aceiaşi viermi
capra vecinului
şi paiul din ochiul
celuilalt

 

Salahorie

Cea mai grea
zidire –
edificiul
propriului
Sine

 

Peisaj

Soarele
la apus –
ochiul lui Dumnezeu
consternat
de zbuciumul necunten
al lumii

 

Calamitate

Într-un acces
de nebunie
primăvara
şi-a schilodit
propriii copii –
copacii şi florile

întâia oară
am simțit zăpada
având
gust şi miros
de sânge…

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *