Jean Rohou, L’histoire littéraire

Jean Rohou, L’histoire littéraire

historie-literare

Jean Rohou, L’histoire littéraire, Nathan, Paris, 1999

 

Apărută la editura Nathan Université, L’histoire littéraire se înscrie îndată în şirul studiilor alternative de excepţie. Cartea nu expune doar expeditiv traseul diacronic al evoluţiei literaturii franceze, ci şi amplasează opera literară în contextul epocii, readucînd în prim plan perspectiva sociologică. Jean Rohou surprinde şi înregistrează noile mutaţii ale epocii, trecând prin filiera sociologiei literaturii şi a criticii marxiste, sociocritica, sociopoetica şi pragmatica literară, prezintă modalităţi de recuperare a socialitatăţii textului literar prin prisma obiectivităţii şi a istoricităţii.

Scriitorul şi profesorul francez este pasionat de istoria literaturii franceze şi îndeosebi de creaţia raciniană, motiv pentru care recurge la o serie de exemplificări ale unor fenomene literare ce converg în opera autorului tragic. Conştient de faptul că analiza unei opere literare trebuie efectuată în strînsă corelaţie cu orice formă de literaritate, discuţiile purtate asupra unor creaţii artistice sunt realizate ţinîndu-se cont de conceptele teoretice corespunzătoare, dar şi în conformitate cu dezideratele pe care le implică un astfel de demers.

Interacţiunea dintre creaţia artistică şi mediul social este semnalată încă din antichitate, fapt relevat de autor, dar studii veritabile apar sporadic, abia începînd cu secolul XVII. Este perioada de care Jean Rohou leagă începuturile istoriei literare. Pornind de la această perioadă, el îşi focalizează atenţia pe autori şi cele mai relevante contribuţii ale lor, realizând o prezentare concisă, menită de a informa şi familiariza cititorul asupra complexităţii faptelor literare. Astfel, într-o variantă sintetică avem traseul istoriei literare, pornind de de la primele reminiscenţe atestate odată cu H.Taine, Hennequin care pledează pentru o analiză sociologică, Saint-Beuve şi contemporanii săi care reabilitează opera şi autorul ei în contextul socio-cultural şi până la aplicatele studii ale lui Gustave Lanson, Lucien Febvre, Mornet, René Bray, Antoine Adam, Paul Bénichou, Saussure, Lévi-Strauss, Genette, Pierre Bourdieu, Claude Duchet, ş.a. În rezultat se adună concepte, se pun în circulaţie noi perspective de interpretare a textului literar ca spaţiu de desfăşurare a socialului.

Cercetarea marchează o etapă importantă în abordarea unui text literar prin prisma perspectivei sociologice. Textul cuprinde note polemice cu marii teoreticieni ai tuturor timpurilor, demne a fi luate în consideraţie. În condiţiile reabilitării intersubiectivităţii, importanţa cercetării acestei noi direcţii în hermeneutica literară devine una covârşitoare şi reprezintă un subiect asupra căruia autorii îşi mai dispută teorii dintre cele mai diverse şi complexe.

Oxana DIACON

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *