Margareta Curtescu, Poemele desprinderii

Margareta Curtescu, Poemele desprinderii

limbi străine

ne vorbeam şi cuvintele ni se priveau pieziș
începea ultimul război cel al limbilor
străine suna gongul fluturau
stindardele-n vânt

se anunțau invazii confruntări corp la corp
lupte grele urmau să cadă sate orașe
imperii

nu vom mai iubi niciodată repetau cuvintele
mele în limba lor străină nu vom mai
chema nicicând ploile strigau albe la
față cuvintele tale în limba lor de
pe alte meleaguri

în fine citadelele noastre au rezistat eroic
doar cuvintele zăceau moarte
lângă zidurile peste care norii
pluteau în derivă

 

time of death

cum toate se grăbeau să moară pe pământ
în aer pe ape învățam și noi tema zilei
rând pe rând se prăbușeau din cer boenguri
le îmbrățișau alpii pustiul donețkul
submarine intrau solemn în palate de scoici
turnuri gemene se luau de mână și zburau spre
alte tărâmuri marii și micii buddha cădeau
decapitați sub târnăcoape

delfini se zdrobeau de stânci cârduri de
păsări se aruncau în hău de-atâta jale clopotele
lumii își rupeau limbile și adormeau în patul
lor de plumb

time of death ziceau analiștii de pe aiurea timpul
morții rosteam și noi grăbiți dând foc
arhivelor să ardă totul totul totul
deodată

basm

și vor trece o mie de ani și ape din ce în
ce mai tinere se vor îndrăgosti de pământ
stelele vor jindui și ele oglinda
aceluiași lac

draperiile casei noastre se vor face nori
netezi pe cerul și el din ce în ce mai tânăr
și atât de pașnic blocul roz de sare alpină de
pe biroul meu va crește până va deveni un munte
incandescent inelele mele de-argint se vor topi
și vor curge ca o lavă peste zarea de
sticlă înduioșând-o

se vor subția cuvintele pe care ni le-am spus ni
se vor undui gândurile pe care le-am forțat să
se întindă prea mult vor încolți și vor crește
până la cer privirile noastre cele din prima
clipă și cele din urmă

oamenii vor avea aripi și vor zbura unul
spre altul peste ape și munți doar ecoul
va repeta să mă săruți dulce dulce
până la sânge

 

 geografie

te voi striga în toate limbile
pământului dicționarele vor
face brusc febră
palpitând îndelung
și îți voi scrie numele în toate
grafiile lumii de la stânga la
dreapta de la dreapta la stânga
vertical în coloane cu ieroglife
semne ideograme

apoi îl voi șopti apelor să le
învolbureze munților să și-l
adopte strâmtorilor
să le alunge plictisul văilor
să le mângâie pletele de
iarbă și flori pajiștilor
să-și vadă chipul
în unde

îl voi șopti până când toate
se vor aduna într-un
singur loc sub cerul
greu de ninsori

într-un târziu îl voi lăsă
râului să nu se
mai oprească

 

desprinderea

începe era din care vor lipsi negreșit
parfumurile tale și toate gesturile cu
care îmi povesteai despre tristețea
ușilor deschise vraiște

să reiau interminabila rugăciune de pace
alungită umbra să mi se întindă pe
zidul de lângă casa noastră
pielea să îmi devină pământ nelocuit
pupilele să îmi conspire împotriva
oglinzii

de aici încolo viața mea să umple tratate
pe care nu le va citi nimeni vreodată
simple tratate de invocat celălalt
capăt al lumii

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *