Radmila Popovici, „intenționat voi pune rima pace”

Radmila Popovici, „intenționat voi pune rima pace”

wizz air

mă prind înnodând una de-alta eșarfele
aud în dulap molia ronțăie boarfele
închid geamul spart prind o gură de aer
cu ochii sticliți în oglindă mă-ncaier
nu scriu poezie nici proastă din vară
cuvintele mele se joacă afară

m-am tuns băiețește îmi cade iar părul
mi-i sprijin de-ncredere caloriferul
mezina îmi spune că are vacanță
scap ceașca se strică era din faianță
wizz air anunță trei noi destinații
atât

(trec pe fb să văd ce fac alții)

 

sign out

arunc medicamentele din casă
scriu pe oglinzi cu ruj sunt norocoasă
mă joc de-a baba-oarba cu lumina
cânt tare și se supără vecina
mă mir de crăciunel că înflorește
vorbesc cu cine vreau dar pe muțește
ca de-obicei a dat în foc cafeaua
un covrigel mi-a deranjat măseaua
azi trebuie să mă-ntâlnesc cu Geta
mă-ntreb dacă să-mi pun sau nu bereta
să nu uit să-mi notez să cumpăr kiwi
și altceva s-o bucure pe Vivi
fb mi-a devenit un fel de-agendă
peste vreo zece ani va fi legendă
mă văd comunicând prin holograme
îmi vin în cap dar nu 30 de grame
zâmbesc aiurea recunosc că-mi place
intenționat voi pune rima pace
firește mă impun s-apăs „sign out”
„sign out” ca „sign in” din nou să caut

 

3 și-un sfert

la 3 și-un sfert un vis desprinde pleoapa
o lacrimă-și îneacă-n pernă apa
citisem undeva că visul are
în umbra sa o frică-n închisoare
că Freud ar fi dezvăluit misterul
dar frica lui era chiar adevărul
care se-arată-odată la o mie
de ani cuiva să-mi poată da și mie
un strop să-l simt cum caută sub pleoapă
în burta unei lacrimi să încapă
și ea la 3 și-un sfert în vis să-l nască
o clipă două numai să trăiască

orașul doarme-n mii de uși închise
eu stau cu Freud de vorbă despre vise

 

gută

orașul are cearcăne și riduri
și o infecție necunoscută

în bronhii ziduri în artere ziduri
îl roade-ncet asfaltul ca o gută
i-aleargă șobolani prin intestine
cu toată informația ascunsă
orașul e bolnav la fel ca mine
la fel ca mine se întreabă cum să
te lași călcat de roți de tălpi de labe
lătrat de câini ciupit de ciori și vrăbii
păstrând intacte degetele slabe
ca să mai poată-atinge firul ierbii
să poată scrie-n toată dimineața
câte-un cuvânt frumos la fiecare
acoperind obrajii suri cu ceaţa
să nu priceapă nimeni ce îl doare

 

zebroviral

Vivi cântă la pian de-o oră
o viroză m-a ales de soră
de o lună n-am vorbit cu Rocky
Kory uneori i-ar scoate ochii
(fie numai pentru că-i femelă)
într-o zi voi scrie o nuvelă
despre papagalii care vara
ni s-au dat așa numai pe-o seară
și de-atunci în toată dimineaţa
ţipă bucurându-se de viaţă
sau se ceartă sau ne-nvaţă limba
limba care la tv se strâmbă

schimb canalul History arată
despre holocaust înc-o dată
holocaust genocid războaie
specia ce veșnic craca-și taie

Vivi a luat în mâini iphone-ul
mă întreb cât zboară avionul
pân-la Tokyo sau Kawasaki
mi-a venit în minte Nagasaki
în copilăria socialistă
nu știam că un Brașov există
cum sar gândurile când ai febră
precum albul negrul pe o zebră
îmi voi face-un ceai de romaniţă
ha-ha-pciuuuu

zic
să trăiești fetiţă

 

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *