Românii și aromânii din Serbia în contextul europenizării

Românii și aromânii din Serbia în contextul europenizării

carte-iaiVirginia Popović și Ivana Janjić, Cultura (a)română din Serbia în context european, Arad, Editura Gutenberg Univers, 2015, 154 p.

Din Argumentul succint, clar și convingător al lucrării  Cultura (a)română din Serbia în context european, cititorii pot afla care a fost motivația cercetării de față, aceea de aducere în actualitate – prin mijloacele specifice cercetării științifice –  a elementelor identitare și culturale ale aromânilor din sudul Serbiei și ale românilor din Voivodina. Autoarele afirmă că „noutatea investigațiilor constă într-o cercetare comparativă istorico-etnografică a patrimoniului cultural român și aromân din Serbia în contextul țării din care fac parte și în context european”. O astfel de abordare se dovedește foarte utilă pentru că în acest fel se stabilesc caracteristicile nu doar ale culturii românilor și aromânilor din Serbia, dar și ale „contextului” modelator. Dialogul continuu dintre aceste două componente și examinarea acestuia fac posibilă o cunoaștere extinsă a unor realități dificil de aproximat. Dialogul european, consideră autoarele, „se bazează pe reciproca îmbogățire culturală, ținând cont în același timp de salvarea tradițiilor naționale”.

În capitolul Cultura și literatura în Banatul sârbesc înainte de 1918 sunt analizate mai multe probleme specifice, printre care, primele activități culturale, publicațiile românești dinainte de 1918, cărora li se dedică un spațiu considerabil, intelectualitatea românească din Banat în secolul al XIX-lea, primele cărți, poezia română din Voivodina în era globalizării. După o analiză succintă, dar  atentă și pătrunzătoare a fenomenului literar al ultimelor decenii, autoarele apreciază că „scriitorii optzeciști din Voivodina ale căror texte pot fi sincronizate cu scriitorii postmoderni din România deschid noi perspective, total diferite de generațiile anterioare […]. Intertextualismul practicat de poeții postmoderni voivodeni a conferit poeziei un statut cu totul și cu totul inedit”. Personal, în calitate de comentator al literaturii (recente) sunt interesat în primul rând de felul în care acești poeți reușesc să redefinească – prin creația lor – statutul poeziei.

Realitatea literară examinată „la firul ierbii” este dezvăluită în capitolele Săptămânalul Libertatea și revista Lumina – promotori ai culturii spirituale a românilor din Voivodina, Romanul românesc din Voivodina și Poezia de limbă română din Voivodina. Din punctul meu de vedere, aceste fragmente reprezintă partea cea mai solidă și mai de interes a cărții de față. Asta nu înseamnă că partea a doua a studiului, Cultura aromânilor din sudul Serbiei, este mai puțin importantă. Dimpotrivă.

În cea de-a doua secțiune a cărții, se pleacă de la situația îngrijorătoare, dar reală conform căreia comunitatea aromână din Serbia este o minoritate ce dispare încet. Se afirmă că: „Aromânii au jucat un rol important în istoria Serbiei, mai ales ca personalități ale vieții culturale și politice. Fiindcă mulți dintre ei sunt răsfirați prin lume, situația lor actuală și perspectivele deznaționalizării sunt îngrijorătoare […]. Originea și etnogeneza aromânilor reprezintă adesea punctul de plecare al unor polemici din domeniul științei și culturii. Există multe teorii despre originea aromânilor, majoritatea acestora îi plasează în contextul țării unde trăiesc și a istoriei acestei cărți. Adesea, aceste teorii se referă la unele fapte generale, care nu sunt legate numai de aromâni, ci și de toate celelalte popoare care au fost în contact cu ei”. Îndraznesc să spun că nici nu ar putea fi altfel. Contactele lingvistice și culturale au drept efect, de cele mai multe ori, o anumită „contaminare” reciprocă și, de ce nu, fertilă a acelor limbi sau culturi ce interrelaționează.

În ceea ce mă privește, din această parte a doua a lucrării, găsesc mai interesant, mai cu miez capitolul intitulat Cultura aromână – cultura balcanică, în care sunt punctate și unele tradiții și obiceiuri ale aromânilor din sudul Serbiei, precum și unele noțiuni mitologice și religioase. Există și alte capitole mai seci (prin natura principiului de investigare științifică utilizat), dar care sunt rezultatul unei efort de cercetare aplicată și de sistematizare demne de toată lauda: Aromânii din Serbia reprezentați în cifre, Nume de familii la aromânii din sudul Serbiei și Motivații pentru învățarea dialectului aromân în Serbia.

Lucrarea elaborată de Virginia Popović și Ivana Janjić este utilă tuturor acelora care doresc să înțeleagă un fenomen lingvistic și literar ce a oferit și oferă culturilor sârbă și română unele particularități fără de care acestea ar fi ceva mai sărace. Dialogul intercultural ajută la conștientizarea acelor trăsături prin intermediul cărora națiunile își pot conserva esența în această epocă, nu a deznaționalizării, ci a globalizării culturale. Globalizarea ar trebui să însemne, pe lângă multe altele, și un elogiu adus diferențelor.

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *