Un taur în vitrina de piatră

Un taur în vitrina de piatră

antoneseiLiviu Antonesei
Un taur în vitrina de piatră, Editura Adenium, Iaşi, 2013

 

Antologia apărută la editura Adenium oferă o colecţie generoasă de poeme preluate din cele 5 volume scrise de Liviu Antonesei, începând cu 1977 şi până în 2012. Poetul ieşean face parte din generaţia anilor ’80, cea care a adus în poezie gustul pentru postmodernitate, impunându-se prin curajoase încercări de redescoperire a realului şi a discursului. În acelaşi timp, poezia sa creează o imagine diferită, individuală, care n-a eludat nici pe departe componenta modernistă de tip mallarméan. Din chiar primul compartiment – Căutarea căutărilor – se desprind modele cum sunt Edgar Poe, Mallarmè, Rilke, Osip Mandelştam sau Boris Pasternak, Bacovia, Arghezi şi Stănescu, de la care a deprins „A Logosului boală” şi care i-au servit de „abecedar” liric.

Ceea ce se întrevede în miscelaneul experimental al primelor volume este efortul autorului de a găsi definiţia poeziei şi de a obţine certitudinea propriei opţiuni. Vom vedea că fiecare poem, într-un fel sau altul, tatonează, explorează, reflexiv, tensionant sau legănat de valurile visului, labirintul verbal pentru a da de formula perfectă a poeziei. Dialogul cu autorii diverselor formule poetice nu va duce la vreo concluzie fixă, dar tocmai în frământarea căutărilor stă farmecul poemelor lui Liviu Antonesei şi, mai ales, în liminaritatea atitudinilor şi a modurilor de tratare a acestui referent care este poezia. Antonevrozele – titlu apărut dintr-o ingenioasă alăturare de cuvinte – adună poeme ce reprezintă, medical vorbind, un fel de autoanaliză şi autoterapie. Toate produsele „Phamakon”-eutice utilizate/recomandate pentru a asigura buna desfăşurare a acestor „terapii” reconfortante sunt exclusiv poetice. Putem urma un cours d’amour cu o colecţie de bijuterii lirice închinate iubirii (şi acestea concepute pe muchia dintre ars poetica şi ars amatoria) sau putem avea o experienţă iniţiatic-spirituală, citind versuri dedicate zeiţei Eona. „Cine este Eona? O, dacă aş şti! – ni se confesează Liviu Antonesei într-un interviu din revista Metaliteratură (nr. 5-6 (22), 2009) – Câteodată, cred că e poezia însăşi, alteori cred că e un fel de sinteză, un fel de simbol transpersonal al tuturor femeilor pe care am avut norocul şi onoarea, privilegiul de a le cunoaşte şi iubi, uneori să mă şi iubească..”.

Peste toate tipurile predomină lirismul înălţător, purificator. Simţim forţa ascensională în melodia psalmiilor în franceză sau în frenezia perigrinărilor pe insula Creta. Lumea în care ne transpunem, fie datorită efectului de învăluire molcomă a unei interesante prestidigitaţii lexicale de sorgine onirică, fie ca rezultat al expresiei emotive şi vizionare a poeziei, este un tărâm al spiritualităţii, al transcendenţei.

Aliona GRATI

Scrie un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *